tag:blogger.com,1999:blog-52626373835710078252024-03-18T21:49:19.405-07:00Run BabyRunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.comBlogger56125tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-58630552574364473272013-08-20T03:11:00.000-07:002013-08-20T03:11:36.935-07:00Jurnal de cursă Vertical Trace sau exemplu de așa nuBlogul ăsta devine tot mai mult un model de <i>așa nu</i>. <i>Așa nu</i> se ține un blog cu postări atât de rare. Si cel mai dureros, <i>Așa nu</i> se participă la competiții.<br />
<br />
Dacă la Brasov Triathlon am participat insuficient antrenată, dar odihnită, la Vertical Trail Race am bătut toate recordurile. Fără niciun fel de antrenament pentru alergarea montană și după o săptămână în care am avut insomnii, cel mai probabil din cauza căldurii. Toată săptămâna am dormit in jur de 6 ore pe noapte (pentru mine insuficient) cu treziri repetate, pe deasupra și fără nicio zi în care să mă fi culcat înainte de ora 1 - 2 noaptea. Tot din cauza căldurii nu prea am mâncat înainte. Deci, sunt trei secrete ale succesului în sport: antrenament, odihnă, alimentație iar eu am reușit cu grație să le dau uncheck la toate.<br />
<br />
Am plecat la Bușteni în duminica concursului. M-am culcat după ora 1 noaptea și m-am trezit la 5. Tot drumul cu mașina nu îmi doream decât să dorm, dar cu insomniile mele, dormitul într-o mașina cu oameni care erau odihniți si abia așteptau să înceapă concursul, era o misiune imposibilă.<br />
<br />
Lucian, care mai participase la alergări montane își estima un timp de 1:30, iar Andrei care nu mai participase dar făcuse traseul pe Jepii mici, țintea un 2:15, în condițiile în care timpul limită era de 2:30 (iar traseul semnalat cu 4:00 - 4:30). Andrei este un triathlonist bun care se antrenează foarte mult, iar estimarea lui de timp m-a făcut să mă rog la o minune să ajung la finish până se face noapte, pentru că nu aveam frontală. Bine, exagerez, dar nu mult.<br />
<br />
Am ajuns în Bușteni și m-am schimbat în echipamentul de alergat. Arătam cu siguranță cu mult mai fit decât eram de fapt. Și cum sunt eu serioasă înainte de concurs, sunt sigura că s-a crezut că voi rupe munții în două.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPYDf4UI9uLsP8csVp0RiqhEEa4yfht51gsFGRrv1zQslSNUBoIvb7PmMkzFVVBlLxcz9NUwS2HWuxrqQiTFuRYSEuiP-PLK96B0EvwUhs8o75czAzLnsqDk3lPxmapTsNwf040rVO1N8/s1600/994304_10201677630002733_442178244_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPYDf4UI9uLsP8csVp0RiqhEEa4yfht51gsFGRrv1zQslSNUBoIvb7PmMkzFVVBlLxcz9NUwS2HWuxrqQiTFuRYSEuiP-PLK96B0EvwUhs8o75czAzLnsqDk3lPxmapTsNwf040rVO1N8/s320/994304_10201677630002733_442178244_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
Startul s-a luat la distanță de 30 de secunde unul de altul, fetele primele. Am plecat în sprint, deși era pantă. Pur și simplu nu pot să mă dozez, până și eu cred că sunt mai fit decât sunt în realitate, așa că pornesc întotdeauna prea tare. Pe prima porțiune, Andrei și Lucian au alergat alături de mine pentru suport. Andrei mi-a zis că am plecat prea tare, dar nu puteam să mai schimb nimic. Băieții m-au condus până unde începea urcarea pe munte, m-au încurajat și au plecat.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4bSeGfDUq-5FOhjFj5SwhqmURo4IOUs41v5i7XB2A76VNt-cuYEUjmlV9dE2rPpKvCnEAbV_mPsZlD76rF-ONc1Z4vwUaJjUgh3ZTfKTCudbF7D8JAg9BPlYoYAbBfF3xun7ZBWGTi8E/s1600/DSC05461.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4bSeGfDUq-5FOhjFj5SwhqmURo4IOUs41v5i7XB2A76VNt-cuYEUjmlV9dE2rPpKvCnEAbV_mPsZlD76rF-ONc1Z4vwUaJjUgh3ZTfKTCudbF7D8JAg9BPlYoYAbBfF3xun7ZBWGTi8E/s320/DSC05461.JPG" width="260" /></a></div>
<br />
<br />
De fapt. ținând cont că din 95 de participanți, doar 15 am fost fete, am primit o mulțime de încurajări calde de la concurenți care își așteptau rândul să înceapă.<br />
<br />
Am ajuns și la urcarea propriu zisă, deja obosită și dupa puțin timp m-a ajuns prima tipă. Iar când am ajuns la prima urcare mai grea, unde trebuia să mă cațăr folosindu-mă de mâini, în condițiile în care într-o mână țineam și un bidon, tot entuziasmul concursului s-a dus. Cel mai rău îmi părea că apucasem să împrumut o pereche de încălțări de trail. Cu adidașii mei de asfalt aș fi putut să am acoperirea perfectă pentru un abandon. Stresată că nu pot să urc porțiunea, cu fetele care mă ajungeau toate din urmă și cu bidonul în mână (cred că sunt primul om din istoria alergărilor montane care s-a gândit să își care apa în mână) nu aveam nici cea mai vagă idee de ce eram atunci, acolo.<br />
<br />
Am reușit să depășesc urcușul într-un final și m-am oprit ca să îmi bag bidonul în rucsac, ceea ce, din nu știu ce motiv, mi-a luat incredibil de mult timp, astfel că toate fetele care plecaseră după mine m-au întrecut.<br />
<br />
Deși deranjantă situația, nu m-a afectat prea tare. Pentru mine Vertical Trail Race era o provocare să văd dacă pot să fac asta și să înțeleg ce înseamnă de fapt alergarea montană.<br />
<br />
Am plecat mai departe, iar faptul că aveam mâinile libere mi-a dat în sfârșit o senzație de siguranță și de <i>am să pot să o fac. </i><br />
<br />
O bună parte din traseu mi-au trecut o mulțime de griji prin minte, fără niciun fel de legătură cu ceea ce făceam în momentul ăla. Spre deosebire de alergarea pe drum care mă relaxeaza aproape instant și care elimină orice fel de zgomot, aici mi-a trebuit ceva timp să ajung să nu mai îmi pese de ceea ce se întâmpla <i>in the real world</i>.<br />
<br />
In dulcele stil clasic de a mă pierde în acțiuni mici total nesemnificative, după jumătate de oră mi-am dat seama că nu mi-am dat drumul la nicio aplicație de cronometrare și m-am oprit ca să îmi dau seama cum pot să fac asta pe ipodul pe care îl aveam împrumutat. Anyway, după alte chinuri tehnologice am plecat mai departe. La fel ca la Fără Asfalt m-am bucurat din plin de priveliște. Ba mai mult, pentru că aveam și telefonul la mine, m-am oprit și să fac poze.<br />
<br />
Pe Jepii Mici nu prea poți să alergi, mergi susținut și te cațeri. Ceea ce provoacă dureri de picioare. Îmi amintesc că atunci când a trecut Lucian pe lângă mine eram destul de ok, ba chiar am avut putere să strig după el să se uite în dreapta unde erau blocuri mari de zăpadă. Pe de altă parte, când a trecut Andrei pe lângă mine, îmi doream să mor un pic.<br />
<br />
Ce am mai observat, că dacă la alergarea pe șosea se strigă dreapta sau stânga din spate, pentru a semnala pe unde vrei să depășești, pe munte se strigă: pst-pst, pfiu-pfiu, ciuș-ciuș și alte onomatopee. Ba chiar și un fluierat ușor, urmat cu scuzele de rigoare. M-a amuzat teribil toată treaba asta.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlsI2-07nHqM2D9qiqGj7AAVsYAa156wLT2sbrWRREae4-z-J_3kkt90FwnxALG9JTITOHLd1tS-y6I8uIM0ZM4sxT6JiOEq5TwRAOxPSbOtiAXC0cverQnjRZMkjgVrjHlgzlI4aKz7o/s1600/535825_10201677691884280_1650934758_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlsI2-07nHqM2D9qiqGj7AAVsYAa156wLT2sbrWRREae4-z-J_3kkt90FwnxALG9JTITOHLd1tS-y6I8uIM0ZM4sxT6JiOEq5TwRAOxPSbOtiAXC0cverQnjRZMkjgVrjHlgzlI4aKz7o/s320/535825_10201677691884280_1650934758_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
Într-un final, după ce 90% dintre participanți au trecut pe lângă mine (asta în condițiile în care, după cum am zis, se pleca pe rând iar ultimii au plecat la o oră după mine) am ajuns și la ultima porțiune, de unde aproape se vedea linia de finish. Aproape un kilometru care deși puțin în pantă, se putea alerga destul de lejer. Ultimii 400 de metri până la finish nu i-am făcut în sprint ca la alte concursuri. I-am făcut în strigăte de bucurie, cu mâinile fluturând de fericire și cu cea mai autentică fericire care îmi străpungea fiecare bucățică de piele.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcLZFF1U4Z0uS37j9u9zCa6yEO-JaRlFouRf0Zw2gMjyoxyh7Y3oAXZlv9_HNps5o_0ihF6ZOkLt0l4FDZoIMnx22ZBPe52Ba5dGfGiw0rLfsTiarVasrxLlDfCUvCQAWSUOxSOMXPUmg/s1600/1157478_506423136103588_388462218_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcLZFF1U4Z0uS37j9u9zCa6yEO-JaRlFouRf0Zw2gMjyoxyh7Y3oAXZlv9_HNps5o_0ihF6ZOkLt0l4FDZoIMnx22ZBPe52Ba5dGfGiw0rLfsTiarVasrxLlDfCUvCQAWSUOxSOMXPUmg/s320/1157478_506423136103588_388462218_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
Dincolo de mintea mea, corpul meu se bucura. Până la urmă, a fost probabil cel mai dur lucru pe care am reușită să îl fac de când am început să alerg, au fost niște limite pe care am reușit să le depășesc. În urcare, apa îmi curgea pe față în șiroaie, picioarele mă ardeau iar mintea spunea: <i>Picioare, opriți-vă. Alo, alo, nu mă auziți, am zis să vă opriți. Hei, eu cu cine vorbesc, am zis să vă opriți ACUM. </i>Dar cumva, nu știu cum, am reușit să continui și să termin, în ceea ce deși a fost un timp foarte slab, a fost cel mai bun pentru mine: 2:07.<br />
<br />
Jumătate de oră după concurs am alergat de fericire pe acolo, spunând că abia aștept anul viitor să particip din nou. Lucian era acolo, cu un timp de 1:30 și Andrei la fel cu un rezultat excelent, de 1:37.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilin6nIfUup2ob_noyetNW9-Vr5K8LS-YhRN3PiZws_qyPNOFzsjRgAAm0-FotJ_z-Ocwm9Z_BtBMSPyrXk0LGChbE3DXhruIEfaLuQmLjAvCQA2zuUs4AcFTheUhyL1WZtycenr3-1wg/s1600/WP_001558.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilin6nIfUup2ob_noyetNW9-Vr5K8LS-YhRN3PiZws_qyPNOFzsjRgAAm0-FotJ_z-Ocwm9Z_BtBMSPyrXk0LGChbE3DXhruIEfaLuQmLjAvCQA2zuUs4AcFTheUhyL1WZtycenr3-1wg/s320/WP_001558.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
Ei bine, spun jumătate de oră pentru că apoi am hotărât să coborâm pe unde am urcat. Traseul Jepii mici e mai greu de coborât decât de urcat. Iar la asta s-a adăugat o bătătură de toată frumusețea. Iar peste asta, niște dureri de picioare cum nu am avut niciodată. Alergătorii de munte știu cât de criminale sunt coborârile, eu nu știam. Toți mușchii tremurau, iar zonele pe care trebuia să le trec cu un pas mare, de pe o piatră pe alta, mă blocau total, petnru că nu mai aveam încredere în picioare că ma pot susține. A fost greu și chinuitor. Băieții erau în formă maximă și probabil că le-am lungit coborârea cu încă o oră, gând care mă stresa și mai mult.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgr3GUScis8FsqYbAYuGurdPdGb0F3v9v5aiGbleFz_QqPRJ72nG9GSF6zS6_-P64iZNIdWUgoDH6tB0b1GVTx5sMPwLh79eDsJNVnTV5BAftZB2J2mUVqKxcBTuPlTJWZhD_YHvytsV_U/s1600/WP_001557.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgr3GUScis8FsqYbAYuGurdPdGb0F3v9v5aiGbleFz_QqPRJ72nG9GSF6zS6_-P64iZNIdWUgoDH6tB0b1GVTx5sMPwLh79eDsJNVnTV5BAftZB2J2mUVqKxcBTuPlTJWZhD_YHvytsV_U/s320/WP_001557.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
Am ajuns jos dorindu-mi doar să îmi dau încălțările jos cât mai repede. Când am ajuns la mașină, în timp ce îmi puneam adidașii mei dragi de alergat pe șosea, m-am gândit că nu mai merg niciodată la vreo alergare montană. Ba nici la munte. Sau daca merg, atunci cobor cu telecabina.<br />
<br />
Acum, după o săptămână nu știu ce să zic. Cred că am să merg și la anul ca să îmi iau revanșa. Deși timpul a fost excelent pentru mine, la anul vreau să am obiectiv ca măcar să fiu în prima jumătate la fete. Dar ce va rămâne cu siguranță, este coborârea cu telecabina. Ceea ce vă urez și vouă.<br />
<br />
<br />RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-1613999320642069602013-08-09T04:13:00.003-07:002013-08-09T04:13:47.743-07:00Vertical Trail Race, here I come După ce am zis că nu mai particip la competiții și după ce acum mai puțin de două săptămâni am afirmat că pe mine <i>chiar nu mă interesează alergările montane,</i> duminică merg <a href="http://vertical.trailrace.ro/" target="_blank">aici</a>.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://vertical.trailrace.ro/" target="_blank"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2HStXHE8E18kLWsuXjesLNM3MIboypU4s4sDAlXvqYDd3EFCDgZIRaxvIN3YFCr9X2mMNYIqmSZJGvr8eQsc5vrcqzGzHqhKjGwMbT-fDBCeyoLXTiwl-GjdfFTjKLtmJ0kyWt5uJ5e8/s320/afis.jpg" width="226" /></a></div>
Ca să se dovedească încă o dată că nu se poate avea încredere în mine.<br />
<br />
În rest, am reușit performanța să alerg la fiecare ieșire, mai prost ca în data precedentă. Doar că nu prea mai îmi pasă. Probabil e de bine, am ajuns la un nou nivel in relația mea cu alergatul, încât să înțeleg că dacă avem o perioadă în care nu ne înțelegem nu e motiv de stres. Mergem mai departe cu bune și cu rele și așteptăm să ne treacă supărarea.<br />
<br />
<br />
RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-14056598079521924132013-07-29T06:54:00.000-07:002013-08-05T05:00:45.909-07:00Brasov Triathlon - cel mai frumos concurs de pana acum<br />
După cum se vede şi aici pe blog antrenamentele mele din ultimul timp au fost cam inconsistente. Bine, m-am antrenat mai mult decât am scris, dar ultimele 2-3 luni au fost pline de schimbări care au generat stres, stări anxioase şi multă ciocolată consumată. Aşa că am început să alerg o idee mai prost, fără un antrenament propriu zis. Am avut 3 alergări pe săptămână, dar niciodată nu ştiam înainte nici în ce zi nici cât am să alerg. De bicicleta m-am atins doar cât să cutreier oraşul, fără niciun antrenament de time trial. Aşa că acum vreo două săptămâni am început să mă gândesc că poate nu ar trebui să merg la Braşov Triathlon. Participarea la triathloane fără antrenament în prealabil, credeam că îţi face rău. Îţi dai seama că poţi să îl termini şi te leneveşti mai mult. Într-un final am zis că să merg. Tot ştafeta, pentru că nu pot să fac înotul pe care l-am luat de la un prieten, dar să fac două probe, bicicletă şi alergarea.<br />
<br />
<b>Ce frumoasă e ziua de dinainte de concurs</b><br />
Am plecat la 11 din Bucureşti, am ajuns la 4. Am mers cu Dan care participă la primul lui triathlon full şi care urma să îmi dea mie înotul, Liviu care a mai participat la 2 triathloane unde a luat locul doi de fiecare dată, la categoria lui de vârstă şi Claudia, logodnica lui Dan. Ea aleargă, dar la cât de multe informaţii despre triathlon, antrenamente, echipamente, triathlonisti a ascultat, sigur o să înceapă şi ea în curând.<br />
<br />
La ieşirea din Bucureşti am oprit la prima benzinărie unde ne-am încărcat cu ciocolată, cornuri, covrigei, napolitane şi câte şi mai câte, pentru că e ziua de dinainte de concurs şi trebuie să te alimentezi bine.: D Ăsta e primul motiv pentru care e frumoasă ziua de dinainte, mănânci cât vrei fără griji şi fără remuşcări. Am oprit şi la un restaurant să luăm prânzul, paste, Liviu a plusat cu nişte orez şi toţi am încheiat cu desert. Cum să nu iubeşti ziua de dinainte de concurs. Bine, eu cam practic asta oricând îmi vine, dar a început să mă cam doară sufletul când o fac, aşa că sâmbătă a fost grozav din punctul ăsta de vedere.<br />
<br />
Am ajuns cum spuneam la ora 16:00, ne-am cazat şi am plecat să ne luăm kitul de participare. La şedinţa tehnică am aflat că s-a schimbat traseul de înot, lucru care nu mă afecta pe mine, dar pe toţi înotătorii care aveau de alergat 1 km până la biciclete. Am plecat de acolo târziu, după ora 21:00 şi am cutreierat oraşul şi la ora 22:00 mâncăm pizza, v-am zis că e frumos înainte de concurs?<br />
<br />
Am ajuns în camera pe la ora 12:00 şi ne-am culcat târziu tare. Iar emoţii, de data asta nu îmi era teamă că nu am să termin, cum a fost la Fără Asfalt, dar vroiam să scot şi timp bun. Stresul de dinainte de concurs este cel mai frumos stres posibil, cei care au fost la concursuri ştiu la ce mă refer. E aşa emoţie, cu bucurie, cu neîncredere, cu încredere, cu emoţie din nou, bucurie, neîncredere, încredere.. la infinit.<br />
<b><br /></b>
<b>Braşov Triahlon - propriu-zis, cum a fost</b><br />
<br />
Dacă la Fără Asfalt, colegul meu de cameră era an early bird, a pus ceasul la ora 5:00 şi s-a dat jos din pat imediat, lucru pe care am fost nevoită să îl fac şi eu, aici colegul meu de cameră m-a aprobat din prima când am propus la ora 6:00 să mai stăm 15 minute. Mă rog, el a înţeles chiar 30.<br />
<br />
Dar am avut suficient timp şi să mâncăm şi să ne facem bagajele şi să ajungem cu bine la concurs. Faptul că eu nu încep concursul, în sensul că se dă startul şi eu am de aşteptat, cred că îmi răpeşte un pic din emoţia de dinainte. Astfel că nu eram emoţionată, eram mai mult atentă la cei din jur care urmau să înoate, proba care în continuare mi se pare extremă şi îi admir enorm pe toţi cei care îşi aşează serioşi căştile pe cap, îşi rotesc mâinile pentru încălzire şi intră în apă ca să testeze apă.<br />
<br />
S-a dat startul, m-am uitat câteva secunde la cei care au pornit concursul în înot şi am pornit în alergare spre bicicleta. Pentru o bună bucată de timp, lotul fruntaş de înot avansa în acelaşi ritm cu mine. Era incredibil.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6RKHhTdgEHyY-UEfI2VQjERXgLE7uxzzTlvTqJaNz_6pKyDQk12ZrctwFfTobQ5v09E-yGwkujDuvuWLtfwsTJt3smuy5Mi3afIvOJqKuXbxt5-US2n6hPhgY5a2GM44h4uvLEwsYTks/s1600/544691_535874473127488_1649040953_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6RKHhTdgEHyY-UEfI2VQjERXgLE7uxzzTlvTqJaNz_6pKyDQk12ZrctwFfTobQ5v09E-yGwkujDuvuWLtfwsTJt3smuy5Mi3afIvOJqKuXbxt5-US2n6hPhgY5a2GM44h4uvLEwsYTks/s320/544691_535874473127488_1649040953_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
Pe drumul spre biciclete, m-am întâlnit cu <a href="http://btudor.blogspot.ro/">Tudor </a>care nu participa de data asta fiind organizator şi care mi-a urât din mers să nu uit cu admir peisajul, cu referire la <a href="http://triathlon-baby.blogspot.ro/2013/06/primul-meu-triathlon.html">Fără Asfalt</a>. Hahaha.<br />
<br />
<b>Traseul de bicicletă</b><br />
Când am ajuns la rastel şi-au făcut apariţia şi primii înotători. La scurt timp a venit şi Liviu, i-am adus un pahar de Isostar şi stăteam relaxată pentru că eram sigură că mai am de aşteptat până vine Dan să îmi predea ştafetă. Când ce să vezi, în viteză se apropia Dan, mult mai repede decât mă aşteptam. Aşa că i-am luat repede cipul. Dar apoi nu ştiu ce s-a întâmplat, ori m-am panicat că urmează să încep mai repede decât mă aşteptam, ori.. nu ştiu dar am reuşit să plec după Dan care a avut avut în plus şi să îşi schimbe adidaşii.<br />
<br />
Dar am plecat. Prima porţiune a fost de coborâre, lucru cu care nu mă împac prea bine, pentru că sincer mi-e teamă că am să pierd controlul bicicletei. Deci acolo unde cei din jur prindeau câte 70km/h într-o coborâre nebună, eu frânam din când în când, mai ales că erau montate limitatoare de viteză pe care nu am ştiut să le iau din lateral.<br />
<br />
Aici e de menţionat un lucru absolut fantastic, cred că fără precedent la noi în ţară. Drumul de coborâre de la lacul Codlea unde se desfăşura proba de înot şi până la drumul naţional, era într-o stare jalnică, plin de gropi şi sigur ar fi făcut multe victime printre biciclişti. Dar autorităţile locale au asfaltat zona special pentru acest concurs!!! Asta da adunare de forţe pentru un concurs sportiv.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXJ2u4HTU6-6n0E7AGEfDzMiVeKFJxHOw1sWhtlFMf0O__s__Icqc1v6lPDaK83SoXlW2LVzJFTpsWVNdzl7joQoC6A_IWD5-XQYRBhNx9EqNTujs1sboGjXjEnSb5yzhdj21MogubKic/s1600/Asfaltare-drum-triatlon-Brasov.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXJ2u4HTU6-6n0E7AGEfDzMiVeKFJxHOw1sWhtlFMf0O__s__Icqc1v6lPDaK83SoXlW2LVzJFTpsWVNdzl7joQoC6A_IWD5-XQYRBhNx9EqNTujs1sboGjXjEnSb5yzhdj21MogubKic/s320/Asfaltare-drum-triatlon-Brasov.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
Revenind, deci unde unii coborau mai dând şi din pedale eu frânam din când în când. Am ajuns la plat unde deja mă simţeam mai confortabi. Au fost şi urcări, care te solicitau dar au fost suportabile pe traseul de Sprint.<br />
<br />
Ce e de menţionat. Au fost 140 de poliţişti pe traseu care opreau traficul în intersecţii atunci când veneau biciclişti. Aşa s-a declarat înainte, nu ştiu dacă au fost atâţia, dar cu siguranţă au fost destui şi s-au descurcat de minune. Mie mi se părea incredibil că acolo sunt nişte oameni care lucrează pentru ca eu (şi toţi ceilalţi triathlonisti) să pot să particip în siguranţă şi neafectată de maşini. Da, într-adevăr nu tot drumul a putut să fie cu trafic închis pentru maşini, au trecut camioane pe lângă mine, unul nici măcar nu m-a atenţionat că se apropie şi nu ştiu prin ce inspiraţie, fără să îl aud, am trecut mai pe dreapta şi la 2 secunde a trecut pe lângă mine la o distanţă de jumătate de metru. Iar când maşina are de 3 ori înălţimea ta, distanţa asta pare şi mai mică. Da, au fost maşini pe traseu care mă mai intimidau, dar în intersecţii intrăm în curbe fără nicio grijă şi fără să micşorez viteza pentru că acolo erau poliţişti care opreau maşinile şi voluntari care îmi arătau drumul.<br />
<br />
O problemă a mea a fost că nu am suport pentru bidon de apă pe bicicletă. Iniţial am crezut că traseul are 22 de km, aşa că am zis că pot să îl termin în mai puţin de o oră iar apa nu o să fie o problemă. În plus, dacă e grav mă alimentez la punctele de hidratare.<br />
<br />
A existat un punct de hidratare şi un voluntar care stătea cu un pahar de apă întins. A trebuit să opresc pentru că am zis că dacă iau din mers pierd toată apa şi nu îmi permiteam asta că mă simţeam dezhidratată. Imediat cum am pornit am simţit cum prind aripi, imediat am crescut forţa cu care împingeam în pedale. Şi atunci mi-a părut puţin rău că nu am apă la mine, mai ales când mai vedeam în faţa câte un biciclist cu un bidon în mână, aşa că la Braşov nu am invidiat bicicletele, ci suporţii de bidoane.<br />
<br />
Dar până la urmă am trecut prin călduri şi mai mari (ca de exemplu la BIHM) unde într-adevăr ar fi fost mult prea extrem fără apă. Acum a fost suportabil. Am încercat şi să prind o plasă, sau un pluton sau un tren sau cum vreţi să îi spuneţi care cică ar face o diferenţă. Dar pe lângă mine au trecut doar fete cu biciclete super performante, cu roţi de 2 ori mai subţiri ca ale mele, cu care nu puteam să ţin pasul. A trecut şi o fată cu un MTB recunosc. Am stat o vreme în spatele ei, apoi am pierdut-o la o pantă pe care ea a trecut-o curajos şi nu am mai prins-o din urmă. Bravo ei, deci se poate şi cu MTB.<br />
<br />
Ce am făcut la Braşov Triathlon şi sper să nu uit să îl mai fac de acum în colo, a fost să îmi analizez cursa în timp ce o făceam. La toate concursurile de până acum, la o oră după ce terminăm, când eram plină de endorfine şi de energie începeam să mă gândesc că dacă sunt aşa înseamnă că nu am tras destul. În plus, din concurs (exact ca la poveştile de dragoste) îţi aminteşti doar lucrurile frumoase. Aşa că de fiecare dată mă gândeam că sigur aş fi putut un timp mai bun şi că nu am tras la maxim. Acum, pe bicicletă îmi spuneam: <i>Uite, dai toţi ce poţi. Mai mult de atât nu se poate, eşti la maxim, la sfârşit nu vei avea ce să îţi reproşezi.</i><br />
<br />
Ceea ce a fost perfect, pentru că acum când îmi reamintesc traseul de bicicleta mi se pare că a fost uşor, ba chiar relaxant. Dar dacă mă strădui îmi amintesc şi cum ziceam: <i>Au, la naiba, ce doare! </i>Pentru că mai şi doare, dar creierul cumva pune în spate amintirile astea şi rămâi doar cu senzaţia că eşti incredibil, că eşti puternic, că eşti în control şi că viaţa e frumoasă doar pentru că ai reuşit să fii atunci, acolo.<br />
<br />
Când am pornit în cursa ştiam că traseul de bicicleta are 22 şi auzisem pe alţii că de fapt are 26. Nu ştiam ce să cred, dar nici nu mi-am bătut capul. Mi s-a părut extrem de util că din 5 în 5 km aveai semnalată distanţa parcursă pe traseu. Ceea ce te ajută maxim. Psihic a fost super că am sperat la un traseu de 22 de km. La 10 mi-am zis că am ajuns la jumătate, la 20 am zis că e posibil să mă apropii de final, la 25 am zis că mai e doar 1 km.. care a durat vreo 14 minute, pentru că de fapt traseu a fost de 31 de kilometri.<br />
<br />
<b>Alergarea</b><br />
Am ajuns şi în zona de tranziţie. M-am dat jos de pe bicicletă, am avut puţin picioarele blocate, dar mi-am revenit repede. Am băut un pahar cu apă şi unul de isostar de la punctul de hidratare şi am pornit în alergare. Când mi-am adus aminte că am un gel într-un buzunar. Cum ştiu că se bea multă apă după el, m-am întrebat ce să fac. Să mă întorc la punctul de hidratare sau să sper că mai e unul pe traseu. Am ales să nu mă întorc.<br />
<br />
Traseul de alergare a fost o surpriză pentru mine, la mai puţin de 1 km a început o urcare ce a ţinut jumătate de traseu. Dar nu mi-e frică de asta pentru că eu merg la <a href="http://www.triatlon.info.ro/romniceanu-stairs-run/">Romniceanu </a>(sic!) aşa că pantele şi nici măcar scările nu mă mai sperie. Nu spun că am avut cine ştie ce viteza, dar am alergat tot traseul, acolo unde mulţi mergeau. Sus am fost bucuroasă să văd că există apă. Aşa că mi-am luat gelul, pe care nu am reuşit să îl desfac cum trebuie, aşa că m-a cam murdărit pe mâini şi pe tricou, cred că şi pe pantaloni, dar cui îi mai pasă. Am băut un pahar cu apă, am mai luat unul pe care mi l-am turnat pe mâini, pe picioare şi chiar în cap:) ca să mă răcoresc şi am plecat în alergare. A urmat coborârea pe care am străbătut-o în forţă, gelul chiar ajuta.. la fel şi schimbarea de la urcare la coborâre.<br />
<br />
Pe porţiunea de urcare mi-am repetat din nou că dau tot ce pot şi că e în regulă. Ca drept dovadă că nu se putea mai mult, au fost dureri acute intercostale. Am început să le apăs cu degetele aşa cum am văzut într-un filmuleţ de la Kona (cred că <a href="https://www.youtube.com/watch?v=NMi_j9R5VYE">aici</a> - daca aveti rabdare, recomand) şi s-au calmat.<br />
<br />
La coborâre am uitat să îmi spun că dau tot ce pot, poate şi pentru că aş fi putut mai mult (zic acum).<br />
<br />
<b>Cel mai frumos finish</b><br />
<br />
Pătura care citeşte chipul de cronometrare era pusă înainte de poartă (o idee excelentă) astfel că te poţi bucura din plin de intrare. A fost senzaţie de euforie şi bucurie care m-a făcut să mă usture ochii, ca atunci când simţi că se apropie nişte lacrimi. Şi primul gând a fost, <i>doamne ce fericită sunt.. oare cum e să termini un triathlon complet?!?</i><br />
<br />
A urmat apoi întâlnirea cu ceilalţi triathlonisti pe care i-am cunoscut până acum. Dan, Liviu, Lucian, Răzvan, Andrei, Tudor, Cosmin, Andrei, Alex, Sorin, Cristi. Unii triathlonisti full, unii ştafeta, pe unii îi ştiu mai bine, pe alţii abia i-am cunoscut, dar toţi sunt oameni extraordinari. Care dincolo de timpii scoşi, de competiţia care se duce între ei, de compararea rezultatelor şi dorinţa de a se depăşi unul pe altul se aplauda şi se felicita la final. Liviu, după ce a terminat cursa lui de sprint, a alergat alături de Răzvan în cursa lui de Olimpică, pentru a-l susţine. Sportul scoate ce e frumos din oameni.<br />
<br />
Şi pentru că nu am simţit că puteam mai mult la alergare şi pentru că eram incredibil de fresh, m-am înscris şi la crosul de 4,5 km de la ora 13:30, pe care într-adevăr l-am făcut mai repede:) dar oboseala s-a resimtit, pentru că în timp ce urcăm pe pantele alea m-aş surprins gandindu-mă: <i>Ce naiba fac eu aici, nu puteam eu să stau liniştită pe iarbă? </i><br />
<i><br /></i>
Dar sa alergi e intotdeauna de bine. In plus am castigat si un voucher la McDonalds Brasov, pe care nu l-am luat, dar orisicum..<br />
<br />
Timpi de la triathlon încă nu îi ştiu defalcati, dar per total am terminat în 2 ore (timp final cu tot cu înotul). (l.e. 1h18min bicicleta, 26)<br />
<br />
Ceea ce pot să spun este că în concursul ăsta am intrat mai mult odihnită decât antrenată (după cum îi povestea azi unei prietene) dar odihna e esenţială aşa că m-am descurcat. Şi cel mai important lucru pe care l-am descoperit a fost ca dacă intri într-o competiţie deşi nu eşti foarte antrenat, nu te leneveşti văzând că poţi, ci te ambiţionează să faci mai mult data viitoare.<br />
<br />
Nu ştiu când o să fie asta din motive pe care am să le expun într-un post separat. Dar nici nu contează, antrenamentele sunt aproape la fel de plăcute ca şi competiţiile:). Am zis aproape, da?<br />
<br />RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-23679686482657055952013-07-12T05:55:00.002-07:002013-07-12T11:24:58.400-07:00Dear running, I miss you<div style="text-align: justify;">
De ceva vreme am senzația că nu mă mai alerg, ci merg doar la competiții. Alerg de 4 luni jumătate și am fost la 4 concursuri oficiale și la nu mai știu câte neoficiale. <a href="http://www.triatlon.info.ro/romniceanu-stairs-run/">Romniceanu Stairs Run</a>, <a href="https://www.facebook.com/nikerunningromania">Nike Running</a>, <a href="https://www.facebook.com/TimeTrialRunning">Time Trial Running</a> și cred că au mai fost câteva. Ori nu îmi aduc aminte, ori par mai multe pentru că sunt eu mai obosită. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Când nu merg la concursuri sau la antrenamente de grup care sunt tot un fel de competiții, mă gândesc numai la viteză. Cum să fac să măresc viteza, câte abdomene să fac pe zi, ce fel de abdmone, ce fel de antrenamente și apoi time trialuri de una singură. Nu știu dacă competiția continuă sau perioada stresantă care ține de ceva vreme, dar am ajuns acum la cei mai slabi timpi din ultimele 2 luni jumătate. Sunt cumva la nivelul de la începutul lunii mai. Și nu e vorba că am stagnat în această perioadă, ci că de câteva săptămâni am dat înapoi. E foarte frustrant. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Totul a culminat miercuri la Romniceanu. Sunt patru ture de parc pe care le dăm, ture care implică dealuri și scări de urcat și coborât alternate cu zone de plat. E un antrenament greu și obositor, dar era a 4-a oară când veneam la el. Pentru prima oară, după tura trei mi-am dat seama că nu mai pot să alerg. Am vrut să mă opresc, dar la încurajarea celor de pe margine m-am hotărât să continui. Îmi trecuseră prin cap și tot felul de mesaje motivaționale, gen <i>Pain is temporary, quitting is forever</i> sau la nu mai știu care IronMan profesionist, care într-un an la Kona când nu a mai putut să alerge, nu a abandonat (așa cum am înțeles că e practica printre profesioniști ca să nu figureze cu un timp slab) ci a parcurs maratonul in mers, din respect pentru the age-groupers după cum a declarat ulterior. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Până la urmă tot oamenii de pe margine m-au convis să continui. Problema a fost că nu am mai putut să alerg. Încercam, alergam 2-3 metri și mă opream. Era ciudat că în timp ce mergeam nu mă simțeam obosită, dar nu mai puteam să alerg. Îmi venea să plâng de ciudă, nu am facut-o doar din cauză că m-am gândit că o să mă dezhidratez. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Credeam că o să mă simt mândră la final că nu am abandonat. Nu m-am simțit decât foarte supărată pe mine că nu am reușit să alerg. Penntru că mândria nu vine atunci când termini, ci atunci când termini alergând.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A doua zi cineva îmi spunea pe Facebook că de fapt e bine ce s-a întâmplat, că am ieșit din zona de confort și că așa crești. Problema e că de prea mult timp am ieșit din zona de confort. Am ieșit din zona de confort pe absolut toate aspectele, dar nu trebuia să fac asta și în ceea ce privește alergatul. Pentru că e supărător că atât de mult m-am concentrat pe viteză încât am uitat să alerg de plăcere. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A doua zi după Romniceanu am alergat în Parcul Tineretului și cum vedeam pe cineva în fața mea cu același ritm ca al meu, cum vroiam să îl întrec. Probabil că vreo câteva săptămâni ar trebui să alerg în pustietate ca să termin cu competittivitatea asta. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Drept urmare, gata, no more. Fără competiții, fără antrenamente de grup, fără întreceri, fără obsesia timpului. De acum, doar pure running. Bine, mai am un concurs :) pe 28 iulie merg la <a href="http://www.brasovtriathlon.ro/">Brasov Triathlon</a>. Dar la el nu pot să renunț pentru că acolo fac două probe, deci e mai aproape de ideea de triathlon pentru care am pornit toată cruciada, pentru că e printre singurele triathloane de șosea de la noi și mai ales că este organizat de către niște oameni foarte faini, <a href="http://www.triatlon.info.ro/">Pegas Club Triatlon</a>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
S-ar putea să mai fie un concurs și în luna august. Mă voi duce pentru că este promis de mult și nu pot da înapoi. Dar apoi promit că gata. Pentru că mi-e atât de dor de entuziasmul de a alerga doar pentru alergare și nu pentru timp. </div>
RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-16962564898408794122013-07-05T00:52:00.001-07:002013-07-05T00:52:24.430-07:00Uite atât de frumos e la Triathlon<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/rgpTNsFtRfQ?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-13456630983588197062013-06-30T12:45:00.001-07:002013-06-30T12:48:32.821-07:00Despre No Stress Triathlon și alți demoni<div style="text-align: justify;">
Relatarea triathlonului de ieri va fi scurtă (l.e. de fapt nu e chiar așa de scurtă), asta pentru că noaptea de ieri a fost lungă. Am stat la petrecerea No Stress care chiar așa a fost datorită oamenilor faini cu care am petrecut dar și a alcoolului în cantități mai mari decât era nevoie (da, foarte nesportiv din partea noastră). Ziua de azi din păcate nu a fost chiar No Stress, după ce am descoperit că am de lucru în următoarele săptămâni când voi alerga după acte, pentru că am reușit să îmi pierd portofelul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
So, revenind la <a href="http://nostresstriathlon.ro/bucuresti">triatlonul de la Mogoșoaia</a>, pentru că pâna la urmă despre asta e vorba aici, experiența de ieri a fost mai puțin încărcată emoțional, față de <a href="http://triathlon-baby.blogspot.ro/2013/06/primul-meu-triathlon.html">Fără Asfalt</a>. Asta și pentru că am făcut doar o probă, adică alergarea de 5k.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am terminat în 26:28. Ținând cont că o bună parte din traseu a fost pe iarbă, pietriș și pământ, a fost bine, dar se putea și mai bine. Oricum am obținut locul 6 din 37 la ștafete mixt, ceea ce ne-a bucurat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Spre deosebire de Fără Asfalt, care m-a lăsat epuizată, acum am fost veselă și plină de o energie care ar fi făcut gelos orice Golden Retriever.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce să zic, No Stress Triathlon chiar e no stress, mai ales pe tura scurta unde distanțele sunt de 500 m înot, 26 km bicicletă și 5 k alergare. Recomand tuturor celor vor să experimenteze atmosfera frumoasă a triatlonului, iar cui e frică de înot, să facă ștafetă pentru că are și ștafeta farmecul ei. Cel mai frumos moment a fost de departe nu când am trecut linia de finish ci când l-am văzut pe Cosmin întorcându-se de pe traseul de bicicletă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Oricum, triathlonul are un farmec anume care atrage și dă dependență. Drept urmare ne vedem la <a href="http://www.brasovtriathlon.ro/">Brașov</a>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
p.s. discutam azi cu sora mea de cum m-am hotărât acum 4 luni să particip la un triathlon în toamnă. Inițial am zis că fac ștafetă de 3 iar Anca mi-a zis că dacă particip, chiar și doar la alergare, ea se duce la Olimpiadă.<br />
<br />
La sfârșitul lunii februarie fix atât de improbabil era ca eu să mă apuc de sport.<br />
<br />
Patru luni mai târziu, am 4 medalii de finisher în dulap: <a href="http://triathlon-baby.blogspot.ro/2013/05/scurt-despre-bihm.html">BIHM</a>, <a href="http://triathlon-baby.blogspot.ro/2013/06/primul-meu-triathlon.html">Fără Asfalt</a>, <a href="http://triathlon-baby.blogspot.ro/2013/06/a-trecut-si-crosul-padurii.html">Crosul Păduri</a> și No Stress Triathlon.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dintre toate drogurile din lume, sportul e o alternativă bună.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-9076266455296998942013-06-20T15:30:00.000-07:002013-06-25T00:48:49.056-07:00Rest dayAzi nu am făcut nimic. Îmi este în continuare extrem de dificil să mă așez pe scaun și să mă ridic, așa că iau calciu, zinc și magneziu ca să grăbesc vindecarea.<br />
<br />
De fapt voi avea antrenament în seara asta, întru-cât plec în weeked din București, am de făcut bagaje. Ceea ce e mai obositor decât 30 de ture de pistă.<br />
<br />
<br />RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-8237214526306472982013-06-20T15:18:00.002-07:002013-06-21T15:16:31.506-07:00Me vs. my body<div style="text-align: justify;">
După cum ziceam ieri, am început un antrenament care are ca obiectiv să alerg cât mai bine pe 29 iulie, la <a href="http://nostresstriathlon.ro/bucuresti">NoStress</a>. E foarte simplu, un mix între antrenamentele spartanilor și cele a japonezilor kamikaze. Punctual l-am descris într-un<a href="http://triathlon-baby.blogspot.ro/2013/06/this-might-be-sparta.html"> post separat</a>, acum vă zic de efectele lui miraculoase în a mă face să înțeleg că am condiția fizică a unui fotoliu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Luni și de marți am fost in my comfort zone, cu alergare de distanță și înot.<br />
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Miercuri </b>m-am trezit super happy de dimineață, gata de antrenament. M-am dus pe pistă și am început fantasticile serii de broscuțe, alergare cu genunchii sus și pas fandat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Zona unde mă antrenam eu era jumătate în soare, jumătate în umbră și ce m-am gândit eu, că mai bine să mă antrenez în soare. În primul rând că alergarea de la NoStress va fi pe căldură și în al doi-lea rând că e bine să te antrenezi în condiții dure. Acum nu știu dacă de la căldura mare sau de la acele broscuțe criminale, cert este că prea târziu mi-am dat seama ce se întâmplă, la alergarea ușoară de final, cand simțeam dureri ascutite, mușchii erau foarte tari și abia puteam să îmi ridic picioarele. Am crezut că o să îmi revin, semăna ca senzație cu cea de <i>picioare de plumb,</i> pe care o ai când alergi după antrenament de bicicletă. Ei bine, a fost mai rău. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De multe ori când alerg, corpul îmi zice că e cazul să o las baltă, să mă opresc, că e prea obositor și dacă mă opresc nu e rău, ba din contra, o să fie super. Iar eu îi explic că e în regulă dacă mai aleargă puțin, că poate, așa cum a mai putut de atâtea alte ori și că o să fie super dacă mai rezistă. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De data asta, după nici 200 de metri, s-a oprit pe pistă, fără niciun fel avertisment. Pur și simplu, am rămas înțepenită pe loc.<br />
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Eu: Wtf ?! </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Corpul: __ </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Eu: What just happened?? </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>El: __</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Eu: Cum naiba te-ai oprit, că nu ți-am zis să faci asta? </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>El: __ .</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am reușit să îl conving să pornească, dar a fost greu. A fost și mai greu când m-am urcat pe bicicletă să mă duc spre casă. Fiecare mișcare era dureroasă, iar la un moment dat în trafic, mi-am pierdut concentrarea și am intrat în oglinda unui taximetrist. Slavă domnului, nu am rupt-o. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acasă am mâncat o friptură de vită sub forma unui baton cu proteine și m-am dat cu toate gelurile posibile, ca să îmi relaxez mușchii. Nu am reușit. Seara trebuia să fie antrenament de duathlon care s-a amânat din cauza căldurii, oricum nu aș fi fost în stare să îl fac. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Joi </b>nu am făcut antrenamentul de dimineață. Durerile au persistat pe tot parcursul zilei. Mai mult, când mergeam, din când în când îmi pierdeam controlul câte unui picior și mă dezechilibram, ca o păpușă cu încheieturi mobile care nu se poate susține singură. Iar pe stradă nu e foarte estetic să pățești asta. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În plus, de fiecare dată când mă ridicam de pe scaun, trebuia să mă ajut de masă sau de spătar. Am făcut și o baie fierbinte în care am pus sare grunjoasă ca să ajute la deblocarea mușchilor. Pe vremea de afară, o baie fierbinte e tot ce ai nevoie ca să înțelegi care e faza cu iadul. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Și ca să vezi, la o mică documentare pe net, am aflat că se ajunge în situația asta după antrenamente dificile "realizate in medii cu temperaturi inalte" - Aham.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Evaluând situația, mi-am zis că nu am să mai fac nimic cel puțin până luni. Dar am vorbit cu Andrei, adică cel care mi-a creat acest antrenament cu intenția clară, acum sunt sigură, de a vedea care e limita între "<i>ia uite ce bine alerg"</i> și<i> "uite o prăpastie, mai bine mă arunc în ea, sigur doare mai puțin"</i>. I-am zis că nu am făcut nimic de dimineață și nu o să fac nimic nici seara. Iar el mi-a zis simplu: <i>Du-te și fă-l.</i> Atât.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mă rog, tot nu m-aș fi dus. Dar faza e că m-am gândit că am scris aici că mă antrenez, am descris antrenamentul și e cam penibil să zic că, de fapt a fost doar o zi de alergare și încă una de exerciții de forță. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Așa că am ieșit și am făcut acele ture de viteză. E incredibil cum, deși mă dureau picioarele la fiecare pas când mergeam, când începeam alergarea nu mai simțeam nimic, doar viteza și bucuria că pot să fac asta. Asta pe prima sută, apoi încercam să mențin o viteză constantă pe 200 de metri unde lucrurile începeau să fie dificile și ultima sută de metri, care era grea, la viteză mai mică și dureroasă. Au fost 6 ture de 400 de metri, cu pauză de 5 minute între ele. Timp efectiv de alergat, 9:53, pace 4:01min/km.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La final am mai alergat vreun kilometru jumătate pentru recovery sau ceva, nu știu exact. Trebuia să fie 4 sesiuni de 100 de metri de lansate. Dar nu prea am înțeles ce sunt astea așa că am alergat într-un ritm lejer. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La final am făcut si cele 100 de abdomene. Și aici a fost interesant pentru că stăteam în picioare și nu îmi dădeam seama cum aș putea să mă așez jos. Și iar am avut o discuție cu corpul meu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Eu: Hai așează-te să faci abdomenele. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>El: Nu. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Eu: Hai măi, îndoaie odată genunchii. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>El: Nu că o să doară.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Eu: Cât de rău poate să fie?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>El: Nu vreau să aflu. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Până la urmă s-a așezat. A fost dureros, dar nu mai grav decât ce se întâmplă de 2 zile.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Concluzia, antrenamentul continuă. </div>
RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-37948931232953240952013-06-19T12:59:00.002-07:002013-06-21T15:16:49.857-07:00This might be Sparta<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
M-am înscris și la <a href="http://nostresstriathlon.ro/bucuresti">No stress Triathlon</a>, ștafetă. De data asta am să fac doar alergarea și probabil ne vom desccurca bine, pentru că avem o echipă bună.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Înotul vine de la Cristi, pe care l-am cunoscut duminica trecută și care ne-a cucerit cu cele 10 minute în care poate să parcurgă 500 de metri. El va merge mai departe în cursa individuală dar înainte va preda ștafeta lui Cosmin (in care am încredere maximă ) pentru bicicletă. După 26 de kilometri Cosmin îmi va preda ștafeta mie pentru alergare, adică persoanei în care uneori am încredere, uneori not so much.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar mă antrenez. De fapt, concursul ăsta e primul care beneficiază de un antrenament dedicat. Asta mulțumită lui Cosmin și unui prieten de al lui, care mi-au făcut program. Și acum urmează partea interesantă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O să povestesc mai departe despre antrenamentul meu. Nu știu dacă se face lucru ăsta, că poate o să îl urmați și o să terminați înaintea mea, dar la naiba, o să îmi asum riscul ăsta :).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
2 secunde că nu am lângă mine carnețelul unde totul a fost notat cu maximă precizie. Stay right there.</div>
<div style="text-align: justify;">
Așa, m-am întors. Deci antrenament pentru No stress.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: white;"><span style="color: red;">Săptămâna I</span></b></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: bold;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Luni </b>- run 15 km</div>
<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: bold;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Marți </b>- înot seara</div>
<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: bold;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Miercuri </b>- <b>dimineața</b> - Antrenament Forță: <strike>5</strike> (aici s-a considerat că 5 serii e prea puțin pentru mine) 6 x (20 pas fandat + 15 broscuțe + 50 m genunchi sus) + 100 abdomene + 5 ture de pistă</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
- <b>seara </b>- Antrenament Duathlon cu Pegas Triathhlon Club</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
(Andrei, acest prieten al lui Cosmin și, mai nou, antrenorul meu, m-a întrebat dacă pot să fac două antrenamente pe zi. Am acest defect, sau obicei prost, sau gândire defectuasă, cum vreți să îi spuneți, de a considera că sunt destul de sportivă și că pot orice mi se dă. Să zicem că mă întreba dacă pot să parcurg un maraton săptămâna viitoare. În aceeași fracțiune de secundă mi-aș fi adus aminte de data aia când am alergat 11 km - respectiv cu o zi înainte - și că mi-a fost foarte ușor. Drept urmare sigur pot și 42k peste o săptămână. Și imediat aș fi zis <i>Da</i>. I thought it and then I said it. Awesome! - ca să îl parafrazez pe<a href="http://www.youtube.com/watch?v=k-diau1UxLc"> Bill Burr</a> - filmulețul nu are legătură cu sportul - da, mă interesează si alte lucruri pe lume - dar să vă uitați, 'cause it's hilarious).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Joi </b>- <b>dimineața </b>- 6 x 400 viteză maximă cu pauză de 5 minute între alergări. - antrenament în timpul căruia cică vomiți din cauza efortului. Nu știu de ce, dar mă entuziasmează lucrul ăsta. E ca și cum intru deja în altă ligă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>seara </b>- 10 ture aleargare ușoară (am uitat că e zi de înot. când mi-am adus aminte m-am găndit că le fac pe amebele seara. Ah, dulce ignoranță) + 100 abdomene</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: bold;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Vineri </b>- <b>dimineața </b>20 x 100m lansate + 10 x 50m genunchi sus + 5 ture ușoare + 100 abdomene</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<b>seara </b>- 15k run</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: red;">Săptămâna II </span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru că nu vrem să ne obosim prea tare, doar un antrenament pe zi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Luni </b>- 2 x 3 ture pistă lansate + 10 x 20 pas sărit + 10 x genunchi sus + 100 abdomene</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Marți </b>- 6 x 400m viteză + 100 abdomene</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Miercuri </b>- Romniceanu Stairs Run + 100 abdomene</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Joi </b>- 20k run (asta o să fie o premieră) + 100 abdomene</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Vineri - </b>10 x 100 m lansat + 100 abdomene</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Sâmbătă </b>- No stress</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă vi se pare simplu, să știți că nu e. Dacă vi se pare dificil, să știți că în realitate e și mai și. Revin cu detalii despre cum a început acest antrenament mai greu decât orice am făcut până acum și mai rău decât orice mi-am imaginat. Bine, asta din urmă nici nu a fost complicat să se întâmple, pentru că eu credeam că va fi rezonabil.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-76792929696890860722013-06-10T05:13:00.001-07:002013-06-12T14:07:11.616-07:00Sh*t Triathletes SayFilmulețul de mai jos l-am primit de la un triatlonist, evident. Nu mă puteam opri din râs. L-am trimis mai departe către doi amici, triatloniști <b>amândoi</b>.<br />
<br />
Unul l-a găsit foarte amuzant. După reacția lui bănuiesc că mai avea un pic și cădea de pe scaun.<br />
Celălalt a zis că l-a închis după 15 secunde, că personajul e un idiot și, în plus, cunoaște unul exact așa în viața reală, așa că îi ajunge porția de idioți.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/1KTEgLKhjIw?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />
Eu și acum, la cea dea 10+ vizualizare, îl găsesc teribil de ... (aici puteți să completați cu orice și o să aveți dreptate).<br />
<br />RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-62657171556910628732013-06-09T11:42:00.002-07:002013-06-09T14:05:53.930-07:00A trecut și Crosul Pădurii<br />
<br />
<i>Cum a fost? </i><br />
<i>A fost bine. </i><br />
<i>Se putea și mai bine? </i><br />
<i>Evident. </i><br />
<i>Sunt mulțumită? </i><br />
<i>Absolut!</i><br />
<br />
Am început în forță cu 4:38 min pe primul kilometru, deși nu aveam o stare prea bună. Mai ales între kilometru unu și doi am avut un fel de blocaj, pur și simplu nu mai vroiam să alerg. Mă simțeam obosită, nervoasă și sictirită, fără un motiv anume. Nu știu ce s-a întâmplat, a fost o senzație nouă, ca în timp ce alerg să îmi doresc să nu o mai fac, nu neapărat din cauza durerilor, ci pentru că nu mai aveam chef. Poate a fost ceva în aer, din ce am citit și <a href="http://www.superkitten.ro/">Ana </a>a avut aproximativ aceeași problemă pe primii kilometri.<br />
<br />
Totuși nu m-am oprit și după kilometrul trei lucrurile au devenit mai suportabile, iar pe final chiar foarte plăcute. Am terminat în 56:09 (timp oficial) ceea ce pot să zic că e un Personal Best :), așa că e foarte bine. În plus am băgat un mega sprint iar pe ultimii 200 de metri 3 tipi got chicked by me. Muhahhaha.<br />
<br />
După cursă aveam cea mai bună stare din lume. Am stat și la premiere, doar ca să îl văd pe Liviu cum ajunge pe podium. Eu când terminam a doua tură din cele 3, el trecea pe lângă mine într-un sprint impresionant, terminând cursa pe locul II la categoria lui. Ceea ce e pretty awesome.<br />
<br />
Și la final, niște super-poze.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhs0P_DobFppJauwzwe0jVlZFCyJ-pO6XmGTxDWY8uHoapvyPZ1PQUuHvu2T72IEIOQkItOQ8k3isicOx6oQao7AnTfGLJgAvYySqYnTzbGjusokiqzjxXSWH_8JrU5BQ38ZVL6FYgwIJE/s1600/DSCN3045.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhs0P_DobFppJauwzwe0jVlZFCyJ-pO6XmGTxDWY8uHoapvyPZ1PQUuHvu2T72IEIOQkItOQ8k3isicOx6oQao7AnTfGLJgAvYySqYnTzbGjusokiqzjxXSWH_8JrU5BQ38ZVL6FYgwIJE/s320/DSCN3045.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Super-soră. </td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNSmJ-f1W2o54l9W-Hqkr4H7i2HsINsY6eS7H8xi3aD3W4NU-MTs_LT03Xdw7gXK7SmYl4EurGKvRg_Xfr2itQ19tUYckQNb5n0GVh9yY5TXp_2wXEJN3c5TzoqbkdQJxLyUr1to3Cpa8/s1600/DSCN3048.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNSmJ-f1W2o54l9W-Hqkr4H7i2HsINsY6eS7H8xi3aD3W4NU-MTs_LT03Xdw7gXK7SmYl4EurGKvRg_Xfr2itQ19tUYckQNb5n0GVh9yY5TXp_2wXEJN3c5TzoqbkdQJxLyUr1to3Cpa8/s320/DSCN3048.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Super-alergător. </td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgCexXDx_fTFk3NlWpn6UC0bBYUtUvPqxe0xGFZYy5nFD111I7oVP5KaEUUG_YAFxICAPiOBTj6D_PfbsAUjbX7w6Y_SsUEXXpTC2WnekwtfpNnZyeLKXo9gJRE2AZa_J2keM9lPK4-s8/s1600/941562_10151489359479422_2035560445_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgCexXDx_fTFk3NlWpn6UC0bBYUtUvPqxe0xGFZYy5nFD111I7oVP5KaEUUG_YAFxICAPiOBTj6D_PfbsAUjbX7w6Y_SsUEXXpTC2WnekwtfpNnZyeLKXo9gJRE2AZa_J2keM9lPK4-s8/s320/941562_10151489359479422_2035560445_n.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Super-runningfriendship</td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilEoj0Zs-e3IUXCCjar5r_9_0XrK44YXcD0Q34MEUlz2js9NW_Mw-6PdcQ25D8lcxHDNhKkDQhzuT4AzoRyWmR2oY8LYwCKHEjA3qLIi5otwxt5-LMuJVqIRXKLDBCfu7wQPh_b3dER7o/s1600/181223_10151489359239422_1884296698_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilEoj0Zs-e3IUXCCjar5r_9_0XrK44YXcD0Q34MEUlz2js9NW_Mw-6PdcQ25D8lcxHDNhKkDQhzuT4AzoRyWmR2oY8LYwCKHEjA3qLIi5otwxt5-LMuJVqIRXKLDBCfu7wQPh_b3dER7o/s320/181223_10151489359239422_1884296698_n.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Super-roșu :)</td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<br />
<br />RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-66070326285061335812013-06-08T05:22:00.003-07:002013-06-08T05:22:34.879-07:00Diseara<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEy43u824BHsoXxWSdYE_ZJABWnB30GYy_Ov97_0DABl2299TGonFPPY8nyVAhxEEi5xEvD5xkxyU35jbAOBCII67CkSff_9p47Bu3QfAKN4pZ-oOyqFjAZM1Ujmy8KCy1iA62En9dCzg/s1600/photo+4.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEy43u824BHsoXxWSdYE_ZJABWnB30GYy_Ov97_0DABl2299TGonFPPY8nyVAhxEEi5xEvD5xkxyU35jbAOBCII67CkSff_9p47Bu3QfAKN4pZ-oOyqFjAZM1Ujmy8KCy1iA62En9dCzg/s320/photo+4.JPG" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
Feel free to say hello daca ma vedeti pe acolo! :)RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-58056334424201650912013-06-04T07:01:00.002-07:002013-06-06T09:35:20.224-07:00Primul meu Triathlon Mai repede decât mă așteptam, am participat la primul triathlon, fie el și unul ștafetă.<br />
<div>
<br /></div>
<div>
Cum s-a întâmplat:<br />
<div>
<br /></div>
<div>
Aveam planificat ca în weekend să merg în 2 Mai să fiu spectator la <a href="http://faraasfalt.ro/">Fără Asfalt</a>, ca să intru în atmosfera unui triathlon. Hotărârea am luat-o marți, iar miercuri ce să vezi. Pe drum spre casă de la antrenamentul <a href="http://www.triatlon.info.ro/romniceanu-stairs-run/">Romniceanu Stairs Run</a>, îi povestesc lui <a href="http://btudor.blogspot.com/">Tudor</a> că vreau eu să particip la un triathlon în toamnă și îmi zice că ce să mai aștept, să particip acum la Fără Asfalt, mai mult, el participând la individual poate să îmi dea înotul. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Sincer, nu mi-a fost ușor să accept. Nu am antrenament pe bicicletă, cu atât mai puțin pe trasee offroad, iar 33 de km îmi părea destul de extrem, mai ales că erau urmați de o alergare de 8 km pe plajă. În plus, ies destul de greu din zona de confort, iar zona mea de confort de acum era ca eu să fiu spectator și să particip la un triathlon abia în toamna. Dar am zis Da. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cu echipamenul de bicicletă împrumutat total (inclusiv bicicletă) de la un prieten, am pornit vineri spre 2 mai, încă neștiind dacă am să pot să particip, inscrieriile fiind închise. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Obiectivele mele au fost: 1. să reușesc să mă înscriu, 2. să nu mă accidentez, 3. să termin cursa. Toate 3 îmi păreau la fel de dificile. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Partea cu înscrierea a rezolvat-o tot Tudor, grație farmecului personal. Mai rămâneau două. Cum nu a plouat vineri prea tare, și partea cu accidentarea devenea mai puțin probabilă. Deci tot ce aveam de făcut era să termin. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Vineri m-am culcat după ora 12 și mult timp am stat trează, cu ochii mari pe întuneric, facându-mi 1000 de gănduri, toate având ca idee centrală, <i>Este oare posibil să alergi 8 km pe plajă după ce mergi 33 de km pe bicicletă?</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
De dimineață ne-am trezit la 5. Eu eram cu nivelul de stres undeva aproape de un infarct. Nivel care a crescut și după ce am vorbit cu gazda noastră care îmi zice:<i> Cât ai de alergat? Doamne, dar 8 kilometri pe plajă se simt ca 16. </i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Wtf!!,</i> am gândit <i>Păi dacă 8 kilometri pe plajă se simt ca 16, cum se simt 16 km după ce te dai cu bicicleta 33 de kilometri. Ce naiba, eu alerg un maraton acum?</i> Totul luase niște dimensiuni colosale, iar eu mă făceam din ce în ce mai mică. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Pe deasupra, cu 10 minute înainte să plecăm spre check point, am observat că mi s-au rupt colanții de alergare și că nu pot fi folosiți. Panică - panică - panică. Aveam la mine 5 tricouri normale + 2 tricouri de alergare + o cămașă + două perechi de pantaloni normali + 2 hanorace + o geacă normală + o geacă de bicicletă + o mulțime de alte lucruri pe care nici nu le-am scos in rucsac și doar o pereche de pantaloni de alergare. Norocul a venit de la colegul de cameră, care într-un bagaj de 2 ori mai mic decât al meu, avea lucruri de rezervă pentru ceea ce e cu adevărat important când te duci la un triathlon. Inclusiv o pereche de pantaloni scurți în plus. Mi i-a dat mie și alături de șosetele lungi ce urmau să mă apere de zgărieturi pe traseul de bicicletă, mi-au întregit un look autentic de fotbalist. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cursa a început repede pentru mine, grație lui Tudor care s-a descurcat minunat și a ieșit din apa rece ca gheața (mulți au abandonat proba de înot din cauza temperaturii apei de sub 13 grade) după doar 20 de minute. Dar din păcate s-a terminat greu. Cum mi-a zis mai târziu un prieten, am gândit prea mult cursa asta. Pentru că de teamă că nu am să pot să alerg, am mers cu bicicletă extrem de încet. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Am reușit totuși să întrec: 4 persoane care au făcut pană, 2 persoane care se opriseră pentru o țigară (!?) și cam atât. În schimb, cred că 80% din participanți m-au întrecut ei pe mine. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Am ajuns înapoi după 2 ore 38 (enorm!) și mi-am pus bicicleta în rastel. Acum, ca o paranteză, în toate sfaturile pentru triathloniști se menționează ca în cursul unei probe să tot repeți ce ai de făcut la tranziție. De exemplu, când înoți îți repeți: <i>ies din apă, îmi desfac fermoarul la neopren, în timp ce alerg îmi dau jos mânecile, ajung la rastel, dau neoprenul jos, iau tricoul, iau pantalonii, iau casca etc etc</i>. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Sfatul ăsta mi s-a părut mereu un pic exagerat. Cum adică sa repeți ce ai de făcut, dar cum ai putea să uiți? Și m-am gândit că este doar o procedură care întregește perfecționismul triathloniștilor. NU e așa.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Am ajuns la rastelul de biciclete, mi-am lăsat bicicleta, am plecat spre traseul de alergare. După câțiva pași, mi-am dat seama că am casca de bicicletă pe cap. M-am întors. Am plecat iară, mi-am dat seama că am ochelarii pe ochi, m-am întors. Am plecat, mi-am dat seama că am mănușile pe mâini. Nu exagerez cu nimic. După mai mult de 2 ore jumătate de efort susținut, pur și simplu în mine era un blank total. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar partea cu alergarea, mi-a plăcut enorm. Am așteptat-o cu nerăbdare, pentru că dincolo de teama că nu am să pot să termin, era și o imensă curiozitate să aflu <i>Cum alergi, când alergi 8 km după 33 de km de bicicletă. </i><br />
<br />
Ce pot să spun este că 8 km pe plajă nu se simt precum 16, cum zicea gazda noastră. Se simt cam ca 10 - 11, aș spune. I-am făcut în 52 de minute (pe ceasul meu) și oficial în 55 (nu știu de unde au început cronometrarea, eu oricum după tranziția stupid de lungă m-am dus să beau apă de la punctele de alimentare și am mai pierdut timp și pe acolo). </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Așa că de alergare am fost mai mult decât mulțumită. Si per total, de fapt de tot. Pentru că am reușit să îmi îndeplinesc obiectivele: să particip, să nu mă accidentez, să termin cursa. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Alte lucruri frumoase întâmplate la Fără Asfalt:</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Tudor Buțu a terminat în 02:37. Nu știu pe ce loc, dar timpul ăsta sigur i-a asigurat un loc bun. </div>
<div>
Echipa colegului meu de cameră a terminat pe locul 14 din 161 echipe de ștafete masculin. </div>
<div>
Liviu Dan Zburătura, cel care ne-a dus cu mașina la mare, a terminat în 02:30, și a ieșit pe locul 2 la categoria de vârstă 20 - 29</div>
<div>
<a href="http://sorinboriceanu.com/">Sorin Boriceanu</a> (am povestit <a href="http://triathlon-baby.blogspot.ro/2013/05/cer-senin.html">aici </a>cum l-am cunoscut) a terminat pe locul 3 la Open</div>
<div>
<br /></div>
<div>
și </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Eu am participat la primul triathlon :)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
</div>
RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-55637247177603939732013-05-26T02:00:00.000-07:002013-05-27T02:50:32.342-07:00I am a runnerCând am început eu să citesc despre triathlon, știu că am dat peste un articol în care spunea că triathloniștii sunt de două feluri, bikeri sau runneri. Și cică îi recunoști ușor, primii urăsc să se dea jos de pe bicicletă și să înceapă să alerge, ceilalți abia așteaptă. Eu eram sigură că am să fiu biker. Ei bine, surpriza a fost să aflu altceva.<br />
<br />
Miercuri am fost la antrenamentele de duatlon organizate de <a href="http://www.triatlon.info.ro/">Pegas Triathlon Club</a>, alergat - bicicletă - alergat: 2 - 10 - 2. A fost prima oară când am făcut un antrenament serios de bicicletă și ce pot să zic este că abia așteptam să reîncep să alerg. Iar când m-am dat jos, în ciuda senzației de picioare de plumb, instant mi-a crescut gradul de confort pentru simplu motiv că alergam. Îmi părea incredibil de natural, de reconfortant, de relaxant și de <i>ceea-ce-trebuie-să-fac</i>. Deci da,<b> I am a runner. </b><br />
<br />
Ieri am ieșit din nou și am alergat 10 km. Și mi-am adus aminte de o discuție cu o prietenă, căruia îi povesteam că nu simt că am mai multă energie, așa cum se spune de cei care fac sport, dar consider că viața mea e în mod semnificativ mai bună de când alerg.<br />
<br />
În ultima vreme, când totul în jur a luat-o razna, m-am bazat pe alergat ca pe singura constantă. Fiecare moment stupid din ultima vreme (și au fost destule) l-am trecut printr-o alergare. Problema e că dacă alergi 10km, cu care nu ești încă obișnuit fizic, două zile te dor genunchii de mori și stai ca prostu și te uiți, când la telefon unde se confirmă veștile proaste, când cu jind la echipamentul de alergare și apoi te ridici bătrânește încercând cu greu să îți îndrepți genunchii dureroși și te îndrepți spre canapea ca să te ajezi cu picioarele întinse, că nu se mai poate altfel. Despre cine vorbesc? Ei, o prietenă de a mea, nu o cunoașteți.<br />
<br />
<br />
<br />RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-39195497695677411972013-05-20T11:28:00.001-07:002013-05-29T15:35:23.493-07:00Cer seninDeci vă zic, totul în univers este interconectat.<br />
<br />
Povestea numărul 1<br />
Săptămâna trecută merg cu sor mea să vadă un apartament. Apartamentul frumos, așa că sor mea se hotărăște pe loc să îl ia. Și în timpul discuției, zice că uite are loc, ca din toamnă, să îmi țină bicicleta (poveste lungă, pe care nu o dezvăluim acum, dar vreo câteva luni trebuie să îmi las bicicleta la ea). Și la care proprietarul, "Ai bicicletă? Sau stai să întreb altfel, participi la triathlon?"<br />
<br />
Care erau șansele?!? Discuții, discuții, discuții. Și el merge acum la primul triathlon (la <a href="http://www.faraasfalt.ro/">Fără Asfalt</a>), iar duminică a participat la <a href="http://bucuresti21km.ro/">BIHM</a>, dar la semi maraton, nu ca mine. Iar miercuri merg cu el la antrenamentele de duatlon organizate de Pegas Triathlon Club.<br />
<br />
Povestea numărul 2<br />
Azi, merg la niște turci de pe lângă mine, să îmi iau un falafel. În timp ce așteptam văd o bicicleta de triathlonist. Mă uit în jur, un om la 60 de ani în bermude și tricou cu guler și unul la 30 de ani, 60 de kilograme maxim, in tricou de plastic. Îmi încerc norocul și mă duc la tipul mai tânăr. Îl întreb dacă participă la triathlon, îmi zice că da, îi zic că și eu vreau. Îmi spune că stă cu mine să mănânc să mai vorbim, dar cum nu aveam chef să mănânc acolo îi zic că îl conduc eu o bucată de drum, îmi zice că sunt un gentleman perfect (haha) și plecăm.<br />
<br />
Vorbim noi, îmi spune că e și antrenor de înot și îmi pică fisa că știu de el. "Cum te cheamă?", il întreb (sunt renumită pentru galanteria de care dau dovadă uneori). La fel de galant, îmi răspunde, "Scrie pe fundul meu". Pe fundul lui (de altfel simpatic, nu pot să neg), nu prea se înțelegea ce era scris. Dar vă zic eu cine era :D. Era <a href="http://sorinboriceanu.com/">Sorin Boriceanu</a>. Doamne!<br />
<br />
Am așa o presimțire că se anunță vremuri frumoase. Aa, și tot nu am zis cea mai tare chestie. Sora mea, entuziasmată de atmosfera superbă de ieri, a zis că se apucă și ea de alergat, iar asta e chiar o mică minune. Da, se anunță vremuri frumoase.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-17933765757593263472013-05-19T12:08:00.000-07:002013-05-19T12:19:20.750-07:00Scurt, despre BIHMA fost horror. Căldura m-a terminat, nu am putut deloc să îmi controlez Pace-ul deloc. Aveam un plan foarte clar despre cum o să alerg fiecare kilometru, s-a dus naibii. Singurul meu gând pe toată durata traseului a fost cum o să mă întâlnesc la linia de finish cu sora mea și o să îi spun<i>, "A fost îngrozitor de cald"</i>. Da, nu știu de ce, terminată fizic și psihic, în timp ce sufeream, proiectam cumva căldura în trecut. <br />
<br />
Singura porțiune mai însemnată de umbra, a fost cu pantă. Dar atât de mult m-am bucurat că scap de soare că nici nu am simțit schimbarea de nivel.<br />
<br />
Dar a fost și extraordinar de frumos. Nu cursa, aia a fost un chin :), de 10 ori mai greu decât la antrenament. Dar sentimentul de după. Bine, nu imediat după, pentru că mi-a luat vreo câteva ore să scap de dezamăgire (am scos 1:05 - asta am aflat ulterior, dar știam că nu am coborât sub o oră cum aș fi vrut și cum ar fi fost posibil). Dar acum, când mă ridic de pe scaun și îmi simt dureros mușchii, când merg prin casă cu dureri de genunchi, când mă uit în oglindă și îmi văd bronzul roșiatic absolut îngrozitor, sunt mândră de parcă m-am întors din război.<br />
<br />
<br />RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-80527386253952199802013-05-18T14:16:00.002-07:002013-05-18T14:38:09.858-07:00De ce aleargă oamenii?Trebuia să dorm de cel puțin o oră, dar în schimb mă uit la filmulețe inspiraționale despre alergat. Și mă tot întreb de ce aleargă oamenii. Trebuie să fie un motiv, mai presus de dorința de a stabili recorduri, de a-ți testa limitele, de a te întrece pe tine, de a dovedi ceva. Nu, e ceva mai mult de atât.<br />
<br />
Încă nu știu de ce aleargă oamenii, dar știu că mâine alerg în prima mea competiție, la <a href="http://bucuresti21km.ro/" target="_blank">Bucharest International Half Marathon</a>. Sunt în cursa de 10k și mi se pare puțin, poate trebuia să risc și să încerc 21k. Uit că acum 2 săptămâni nu credeam că pot să termin 10k. Da, oare de ce aleargă oamenii?<br />
<br />
Și poate de aia aleargă oamenii, ca să vadă ce e dincolo. Dincolo de 5k, 10k, 21k, 42k, 100k. Dincolo de un Pace de 7 minute, 6 minute, 5 minute, 4 minute. Da, nu cred că oamenii aleargă pentru a stabili recorduri, pentru a testa limite, pentru a se întrece pe ei înșiși sau pentru a dovedi ceva, deși toate astea vin in subsidiar ca niște minunate recompense.<br />
<br />
Oamenii aleargă ca să cunoască mai mult, să descopere ce se întâmplă <i>dincolo</i>. Un dincolo infinit care, de fiecare dată cănd este atins, se continuă: cu 100 de metri, cu o secundă, cu fiecare pas care vine mai repede înaintea celuilalt.<br />
<br />
Nu suntem alergători, suntem niste Magellani pe un ocean nesfârșit din interior.RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-20741408447847639972013-05-15T14:07:00.000-07:002013-05-30T03:00:14.464-07:0010kM-am înscris la<a href="http://www.bucuresti21km.ro/en" target="_blank"> Bucharest International Half Marathon</a>, la cursa de 10k. Timp de o săptămână m-am tot gândit dacă să mă înscriu sau nu, pentru că la antrenamente alergam doar câte 5k, iar 10 părea destul de extrem.<br />
<br />
Drept urmare, duminică seara m-am dus pe pistă să încerc un 10k. Am început lejer, cu un Pace de 6:30, pe care fără să vreau l-am crescut pe undeva pe la 7 și ceva pe la kilometrii 3 și 4. Înainte să alerg m-am documentat un pic să văd care ar fi cea mai bună strategie de abordat. Sunt două metode recomandate, una e să ai aceeași viteză constantă pe tot parcursul distanței, dar primii 400 de metri și ultimii 400 de metri să mărești viteza. Și a doua, să începi lejer primii 5 kilometri și apoi să mărești constant viteza la fiecare km. Metoda asta mi se pare mai potrivită mie, așa că am aplicat-o. De la kilometrul 5 am mărit viteza și am terminat 10k în o oră și 7 minute.<br />
<br />
Kilometru 7 a fost cel mai fain kilometru pe care l-am făcut până acum. Mă simțeam incredibil de liberă, de ușoară, de fără limite. Nu mai simțeam picioarele când loveau pământul, nici brațele care se mișcau pe lângă corp. Alergam, dar fără să conștientizez. Era noapte, deși putea să nu fie, mă uitam în sus, dar cumva eram la același nivel cu cerul. Toată nu eram decât o bucurie imensă, plină de parcă avea volum, eliberatare de parcă nu mai exista substanță în jur. Oricât de incredibil ar suna, a fost aproape transcedental. Poate asta a fost de fapt runner's high. Totul a durat aproape un kilometru, deși punctul maxim a fost probabil de câteva secunde, după care a început să descrească ușor, imperceptibil. Pe tot parcursul aveam senzația că pot să alerg 100 de kilometri, nu 10. A fost incredibil de frumos.<br />
<br />
La final, când m-am oprit, mi s-au muiat genunchii, am simțit tot sângele cum îmi ajunge în cap și a crezut că am să cad din picioare. Nu am căzut, dar m-am ales cu o febră musculară de toată frumusețea.<br />
<br />
Restul serii de duminică mi l-am petrecut făcând calcule ca să văd cum pot să scad sub o oră.<br />
<br />
Azi am alergat din nou 10k și am reușit să îi termin în mai puțin de o oră, respectiv în 59:48. Mai mult, ultimul kilometru l-am făcut în 4:50, adică am coborât pentru prima oară sub 5 minute pe kilometru, iar asta s-a întâmplat și la kilometrul numărul 10, unde eram deja obosită.<br />
<br />
Așa că abia aștept ziua de duminică.<br />
<br />
<br />RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-66594699834245584592013-05-03T16:06:00.002-07:002013-05-18T14:36:05.431-07:00Tot despre alergat, bineînțelesAcum vreo cateva săptămâni, un prieten îmi spunea, referitor la blogul de față, că a mai vazut genul ăsta de entuziasm la oameni care se apucau de sport și că dispare după o lună.<br />
<br />
E posibil să aibă dreptate. Și eu dacă mă uit pe ultimele postări parcă nu mai văd toată pasiunea copilărească de la început. Dar să mă credeți că nu este așa. Poate nu mă mai <a href="http://triathlon-baby.blogspot.ro/2013/03/scris-vineri-publicat-acum.html" target="_blank">entuziasmez la fel după fiecare alergare</a>, poate <a href="http://triathlon-baby.blogspot.ro/2013/03/pariu-pe-o-limonada.html" target="_blank">nu îmi mai vine să ies pe stradă și să pun oamenii să alerge</a> și poate nu mai văd extraordinarul în fiecare zi. Poate a mai dispărut din elementul de noutate, dar plăcerea nu a dispărut. Imensa, extraordinara, incredibila plăcere care se amestecă cu mândrie (o da, sentimentul asta este pregnant) încă există după fiecare alergare. Iar mai nou, după fiecare sesiune de înot. Și nici dependența nu a dispărut, de fapt asta crește, iar uneori mă întreb dacă este totuși ok să fii așa legat de ceva. Dar ăsta este un subiect mai amplu, despre care am să vorbesc altădată.<br />
<div>
<br /></div>
<div>
Scriu mai puțin și uit detalii. Dar asta pentru că printre alergări și articole despre Stretching, mai avem și ceea ce popular se numește viață. Care uneori it's no <i>run </i>în the park. Cert este că în continuare alerg de 3 ori pe săptămâna, mai nou și înot de 3 ori pe săptămâna (nu știu dacă nu e mult spus că înot, până la urmă abia reușesc să duc un bazin de 25 de metri fără pauză) și în continuare mă bucur că am început să fac asta, oricât de banal ar sună. </div>
<br />
În altă ordine de idei, datorită incredibilei mele orientări geografice, care a mai fost confirmată și <a href="http://triathlon-baby.blogspot.ro/2013/03/scris-vineri-publicat-acum.html" target="_blank">în trecut</a>, am reușit că după o lună de alergat în parc, să îmi dau seamă că lângă, este o pistă de alergare. De fapt o bănuiam de mult, pentru că tot vedeam pe SportTracker tot felul de dubioși care aleargă într-un oval, foarte aproape de locul unde alergăm eu. Am avut nevoie de o lună să descopăr că am parc lângă mine, o luna să găsesc pista și încă săptămâna să nimeresc direct intrarea, fără să mă mai învârt bezmetic căutând poartă. True story!<br />
<br />
Prima oară m-am simțit un pic că Alice. Am intrat pe poartă și mi s-a relevat înaintea mea o întreagă armată de oameni care alerga, făcea abdomene, genuflexiuni și câte și mai câte, de parcă cu asta se ocupau dintotdeauna. Magic! Pentru un om care credea că Sportul e ceea ce se întâmplă aunci când zice <i>ia să nu mai iau autobuzul două stații</i>, să descopere că există de fapt o întreagă comunitate de oameni care aleargă de nebuni și să îi mai și vadă în față ochilor, e cel puțin surprinzător. Da, în Minunată Lume Nouă, nu suntem singuri. Aveam o bănuiala, dar acum a devenit și mai real.<br />
<br />
Nah, că ceea ce trebuia să fie un post mic și la obiect, a devenit un post lung și despre multe lucruri alandala. De fapt, ce vroiam să spun este că azi am alergat 5 km cu un Pace de 5:41. Am reușit să scad foarte mult de la 6:30, cât a fost media săptămâna trecută.<br />
<br />
Vă spuns, nimic nu te grăbește mai tare decât zgomotul unor pași care vin din urmă.<br />
<br />
p.s. Dedic acest Pace tipului în pantaloni albaștri, tipei în tricou alb și celor doi tipi pe care i-am depășit în ultimul meu kilometru dar care nu m-au lăsat să imi savurez victoria și mi-au trecut înainte pe ultima sută de metri. Ne vedem data viitoare!RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-75910387084540028782013-04-23T06:33:00.001-07:002013-04-23T06:33:45.593-07:00Titlul ăsta e antonimul lui șoc, adică un cuvânt pe care nu îl știu dar dacă l-aș fi știut, l-aș fi scris aici<br />
<br />
Am alergat și duminică, dar nu mai știu ce s-a întamplat. Am ieșit din casă, am alergat, m-am întors, am cumpărat pâine de pe drum, am ajuns acasă, am băut apă, nu mai știu ce am mâncat. Fix atât de ordinar.<br />
<br />
SportTrackerul mi-a spus că am alergat cu un Pace de 5:58, dar nu-i adevărat. Mi-a zis că am făcut primul kilometru în 3:45, dar când țipa în gura mare că am terminat primul kilometru eu știam că minte. Pentru că din punctul de unde încep să alerg până în parc, e fix un kilometru, iar când el îmi lăuda viteza uimitoare, doar trecusem puțin de jumătate. Un 6:30 aproximez eu că a fost per total.<br />
<br />
Nu știu ce e cu SportTrackerul ăsta, că des se întâmplă să îmi supraestimeze primul kilometru. Cert e că m-am obișnuit cu el, iar eu ies greu din zona de confort, așa că nu schimb aplicația. Poate cel mult să mai îmi iau una. Foarte profi să te supraveghezi cu două aplicații. Sau nu. Whatever.<br />
<br />
<br />
<br />RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-50897072650587279912013-04-19T15:01:00.002-07:002013-04-20T01:38:05.484-07:00It's all about having funUltimele ieșiri la alergat au fost foarte grele. Solicitante, epuizante si din cauza asta, frustrante. Drept urmare azi am făcut niște schimbări. În primul rând m-am hidratat mai mult în ultimele 24 de ore (în general beau cam puțină apă), apoi am făcut stretching îninte de alergare (nu am mai făcut asta de mult).<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6KaEPYAtFpLJBXTIu10-DBZ4_gqMDY4u8jhr8ZSiJJLSjPIqJyBaqQ9TZvbAZcXwGPGg8HQ_HZGa9wtdUJuctkFXVbEbP1pKeJu9m9LjxcH3NRsOnZZrSIsa0BNcm81PBHyTh0NLps-I/s1600/18719_539017732815946_1057336698_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6KaEPYAtFpLJBXTIu10-DBZ4_gqMDY4u8jhr8ZSiJJLSjPIqJyBaqQ9TZvbAZcXwGPGg8HQ_HZGa9wtdUJuctkFXVbEbP1pKeJu9m9LjxcH3NRsOnZZrSIsa0BNcm81PBHyTh0NLps-I/s320/18719_539017732815946_1057336698_n.jpg" width="320" /></a></div>
Și, cel mai important lucru, am alergat cu un pace mare. Adică foarte lejer. Da, e adevărat că am scos cel mai prost timp din ultima lună, dar pentru prima oară de foarte mult timp, m-am simțit bine alergând. Eram liniștită, relaxată și am putut să savurez la maxim alergarea de azi. Chiar dacă mai aveam dureri scurte de glezne, am avut senzația că pot să alerg mult timp în ritmul ălă, fără să mă opresc. Iar asta a fost mai încurajator, mai relaxant psihologic și mai îmbucurător decăt orice altă viteză impresionantă de până acum.<br />
<br />
Cât despre ce urmează mai departe, planul este ca până la sfărșitul lunii mai să îmi dezvolt condiția fizică. Asta înseamnă să pot să alerg distanțe mai mari cu pace-uri mai bune și să înot. Referitor la înot, instructorul mi-a zis că am nevoie de 2 luni ca să pot să înot două bazine continuu (adică 50 de metri). Mi se pare atât de puțin încât mi se face rău. Dar după cum evoluează lucrurile, cred că voi ajunge mult mai repede la distanța asta. De fapt, este imperios necesar.<br />
<br />RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-2286984083782753742013-04-18T14:29:00.000-07:002013-04-18T14:47:48.762-07:00Lucrurile merg înainte. Eu mă țin după ele.<br />
Să înoți este extraordinar. Sunt abia la început și deja e incredibil de frumos.<br />
<br />
Pe drumul spre casă m-am panicat că <b>abia</b> luni mai merg la bazin, dar m-am liniștit când mi-am adus aminte că mâine alerg. Mă și pufnește râsul când mă gândesc în ce hal am ajuns. Pâi eu cu un pahet de țigări pe zi, cafea cât cuprinde, petreceri până dimineața (bine, astea încă se mai întâmplă), nenumărate ginuri tonice și alte și alte abuzuri, eu să mă panichez că nu înot, dar să mă liniștesc la gândul că nu e nimic, mă duc la alergat. Eu să fac asta? Viața poate să fie destul de comică.<br />
<br />
În altă ordine de idei, mă bate un gând. Pe 19 mai e <a href="http://www.bucuresti21km.ro/" target="_blank">Bucharest International Half Marathon</a>, unde au și cursă de 10,458 km. Nu, nu, nu. Nu are rost nici să mă gândesc la asta. Dar dacă... Nu, nu, nu. E imposibil. Sau.. ?RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-29095977180449131052013-04-17T12:24:00.002-07:002013-04-18T23:12:53.624-07:00Suicide Pace<div style="text-align: justify;">
Nu știu dacă e de la oboseala acumulată sau de la faptul că ultima lună a fost destul de grea din multe motive, dar nu am mai simțit de mult rush-ul cu care mă mândream acum ceva săptămâni. Dar alerg în continuare, deși acum o fac seara, și am reușit să intruc înotul în antrenament. Ușor, ușor sper să introduc și bicicleta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am trei zile de înot pe săptămâna și lucrurile se complică din punct de vedere al timpului. Azi a fost prima zi din săptămâna când am alergat. Și probabil am să o mai fac vineri și duminică.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Tot azi mi-am mărit viteza și am reușit să fac primul kilometru in 4:41, ceea ce a fost destul de impresionant pentru mine, doar că m-a rupt. În final am reușit doar un Pace de 6:16 și o culoare vineție în obraji.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu cred că voi repeta prea curând experiența asta cu viteză mare la început. Am să încerc să alerg constant, deși am observat că am o problemă în a-mi doza efortul. Din păcate asta mi se aplică și în viața de zi cu zi. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, nu facem decât să alergăm după cum suntem.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-46213478567012193872013-04-14T12:39:00.000-07:002013-04-18T13:12:22.698-07:00<br />
Teoretic acum trebuia să închei săptămâna a 6-a din <a href="http://triathlon-baby.blogspot.ro/2013/02/a-inceput-antrenamentul-saptamana-1.html" target="_blank">antrenamentul de alergare</a>. Am alergat de 3 ori, dar nu m-am ținut de program. Mă îndoiesc că este bine așa, drept urmare în săptămâna care urmează vreau să reiau ce trebuia fac săptămâna asta. <br />
<br />
Anyway, ce vroiam să mai spun este că în seara asta am <i>cam</i> reușit să calc pe pingea cănd alerg. Adică piciorul să lovească pământul întâi cu pernuțele de sub degete și nu cu călcâiul. Problema cu acest mod de a călca este că îți crește foarte mult viteza. Mă rog, e doar problema mea, că ajung la o viteză pe care nu pot să o susțin prea mult. Primul kilometru l-am făcut in 5 minute 48, iar al doi-lea chiar mai repede, în 5:38. Apoi a trebuit să fac niște pauze ca să pot să ajung să alerg 4 kilometri.<br />
<br />
Oricât aș fi încercat să micșorez viteza, pentru că îmi dădeam seama că mă obosește prea tare, nu am reușit. Drept urmare a trebuit să mă opresc de câteva ori. În plus, alergarea asta am simțit-o intr-un mod foarte dureros în glezne și în abdomen, dar am reușit să scot la final un pace de 6:05.<br />
<br />
Totuși, data viitoare vreau să încerc un experiment și să măresc viteaza la 5 minute per kilometru (cel puțin primul km). Știu că pot. Am alergat o data 1 kilometru jumătate cu un pace de 4:44. A fost un moment izolat, cauzat de mai multi factori, nu neaparat pozitvi. Dar înțeleg că viteaza asta e în mine, trebuie doar să învâț să o eliberez și în momente de calmitate.<br />
<br />
P.S. Iar mi-am pierdut un pic ordinea și disciplina de la început. Încer să îmi revin.RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5262637383571007825.post-5202124872812400252013-04-12T02:35:00.001-07:002013-04-13T07:26:43.820-07:00Ce n'est pas un blog de alergareÎn ciuda aparențelor, acesta este o un blog despre Triathlon, nu despre alergare, deși numai despre asta am scris, deși numai asta am făcut.<br />
<br />
Ei bine, de ieri, am introdus antrenamentul numărul doi, adică înotul.<br />
<br />
După o hotărâre de moment, la ora 8 seara eram acasă, la 8:45 într-un taxi cu directia Facultatea de Medicină, la 21:00 în fața ghișeului cu abonamente, la 21:09 în bazin.<br />
<br />
Ce am remarcat este că atunci când ești panicat că în orice moment poți să mori înecat, nu mai poți să te gândești la drame existențiale. Pur și simplu nu mai e loc. Și după ce ai reușit să supraviețuiești apei timp de o oră, ai senzația că tu ai îmblânzit bazinul ăla. Că a fost o luptă între tine și el, iar tu ai învins. Iar asta chiar te face fericit.<br />
<br />RunBabyhttp://www.blogger.com/profile/16941274270820892918noreply@blogger.com2