Ordinar.. adică obișnuit

Si ieri si azi m-am trezit greu. Nu știu dacă are legătura cu alergarea de marți care mi-a provocat dureri pe toată partea stângă sau cu faptul că m-am lăudat peste tot cu cât de ușor mă trezesc eu, cert este că abia m-a dat jos din pat.

Pe deasupra, azi a fost prima zi, când la 7 dimineața contemplam strada pe geam și nu ardeam de nerăbdare să alerg, ba din contra. Iar ieșitul din casă la ora aia era la fel de atrâgător ca o lingură plină cu scorțișoară.

Totuși, ca stare de spirit everything is ok. Am alergat bine, cu un tonus bun, chiar daca am scos un timp mai slab decât marți (6.55 min/km). Dar respiram bine și mă simțeam bine. Chiar la respirație e o diferență enormă față de prima săptămână când după un minut îmi dădeam duhul. Poate are și legătură cu faptul că este a 3a zi în care nu am mai fumat. Da, m-am lăsat!!!

Cam asta a fost azi. Nimic extraordinar, nimic impresionant, nicio poveste care să merite să fie spusă. Doar că în continuare alerg!