Ce mă sperie

Când începi să îți rearanjezi viața, ieși din zona de confort. Iar asta sperie, pentru că intri într-o lume nouă și ce poate fi mai înfricoșător decât necunoscutul? (noroc că e și frumos)

Am terminat a 3-a săptămână cu un pic de panică. Pâi cum altfel dacă există:

1. Oamenii care îmi spun că un triathlon e ceva imposibil.
Sunt destui și mă fac să mă gândesc că poate au dreptate. Până la urma ce procent din populație participă la un triathlon? 0,001%! Dar pe de altă parte, imposibil îmi părea și să mă trezesc la 7 ca să alerg. Iar mai imposibil decât asta era să îmi și placă. Și uite că se întâmplă.

2. Oamenii care cred în mine. A se vedea Florin Chindea
Dacă nu am să duc la capăt tot planul? Dacă nu voi putea să particip în toamnă la triathlon? Ce va zice asta despre mine? Aici nu am contra-argument, tot ce trebuie să fac este să continui. O să văd apoi. Lucrurile trebuie luate pe rând.

3. Gânduri de abandon
Din când în când mă gândesc de ce naiba fac eu asta? Ce îmi trebuie mie triathlon? Nu mai bine îmi văd eu de treburile mele de om leneș? A nu te trezi dimineața e mai ușor decâ să te trezești. La fel cum să nu alergi, e mai ușor decât SĂ.
Sunt ganduri care trec, dar revin. Și încerc cât mai mult să mă gândesc la ce am de făcut azi și să îl ignor pe mâine. Cu atât mai mult pe "toamna viitoare". Pentru că, știți cum se mănâncă un elefant? Se taie în bucăți.

***

În altă ordine de idei, ieri dimineața trebuia să alerg. Vineri am ieșit în club și m-am culcat la 4. M-am trezit la 8 jumătate, vinovată dar fără energie pentru alergat. Am ieșit la 8 seara să alerg, mai mult forțată, ca să nu pierd ziua.

Eram nervoasă. Pe mine că nu sunt ordonată, că nu am un regim de viață sănatos, că pierd vremea aiurea, că nu trebuia să ies vineri, că am mult de lucru și nu mă apuc. În plus, lipsa odihnei îmi dă și un fel de semi-depresie.

Nu am respectat programul, nu am avut chef. Am alergat pur și simplu. În total 4 kilometri, cu pauze de mers între fiecare km, de 100 - maxim 200 de metri de mers. În medie, am avut 6,39' pe kilometru. Primul kilometru l-am făcut în 5 minute 40. E un rezultat care nu se apropie de nimic de până acum.

De mâine mă întorc la antrenament, chiar dacă îmi plac mai mult rezultatele de ieri. Până la urmă, e vorba de disciplină în primul și în primul rând.

p.s. Nu mâncați elefanți. Doar pe cei metaforici.