Sunt un pic debusolată în ceea ce privește antrenamentul. La sfârșitul săptămânii îmi iau bicicletă, pentru că am găsit exact ce vroiam (plus că e absolut superbă) dar asta îmi dă bugetul total peste cap, ceea ce înseamnă că nu îmi rămân bani de înot.
Trebuie neapărat să fac un pic de ordine, că mi se pare că scapă lucrurile de sub control. Sâmbătă am alergat aiurea, azi nu am alergat, înot nu încep săptămâna asta, nu e ok.
Cu toate astea, prin nu știu ce minune, ca stare de spirit stau ceva mai bine. E cel puțin dubios, mai ales că am cam scrântit-o în ultimele zile.
În altă ordine de idei, m-am uitat aseară la asta (mulțumesc Florin)
Mai mult decât partea cu echipamentul, alimentația sau alergarea în general, mi-a plăcut partea spirituală despre care vorbește Arnstein. Așa cum am descoperit și eu recent, alergatul (și probabil orice alt sport de anduranță) purifică. Ești mai presus de orice, oricât de ciudat sau arogant ar părea. În timp ce alergi, în afară de tine nu mai e nimic, iar asta este eliberator. El aleargă marathoane si ultramarathoane, la un nivel greu de atins, dar ce zice el este că atunci când mușchii cedează, începi să alergi cu creierul, iar când cedează și el, alergi cu inima. E greu de înțeles ceea ce zice, dar pot să îmi imaginez că e posibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu