Și Alexandru mi-a răspuns:
Cat despre dorinta ta de a participa in vara la primul triatlon, nu te descuraja ca nu este atat de greu pe cat iti inchipui sa termini o cursa! Cu 2 ore de antrenament pe zi si 6 antrenamente pe saptamana(doua de inot luni -joi - 2 de bike marti si vineri si 2 de alergare miercuri si sambata) pana in vara nu am nici o indoiala ca nu prinzi podiumul la categoria ta de varsta!!!
În primul moment m-am panicat. Cum adică 6 zile pe săptămână. Cum adică două ore pe zi. Eu sunt un om ocupat, important, afectat (n-am avut altă rimă). Dar după câteva minute de gândire, mi-am adus aminte și că eu sunt un om încăpățânat.
Până la urmă două ore de antrenamente pe zi, înseamnă o oră dimineața și o oră seara. Ceea ce nu e chiar atât de înfricoșător, pentru că îmi lasă timp și de ieșit în oraș, și de muncit și de pierdut vremea aiurea (o da, fac și din astea).
Acum nu știu dacă Alex se referea că ar trebui să încep de mâine toate astea, dar nici eu nu țin la podium. Obiectivul meu pentru prima participare este să termin triathlonul și să mă distrez. Dar totuși e nevoie de ceva disciplină.
Până la urma sportul este un obicei. Care ca orice obicei care nu este nociv pentru tine (ca fumatul, pierdutul vremii aiurea, ieșitul excesiv în oraș, creat dezastru în dulap dimineața, când cauți cu ce să te îmbraci sau purtatul cămășilor necălcate) este mai greu de făcut o rutină din el.
Tocmai de aceea trebuie să urmezi un plan ca să nu abandonezi pe parcurs. Cum vreau să fac eu.
Cele 3 reguli de aur (ale mele)
1. Start small
2. Introdu activitățile pe rând
Sunt sigură că dacă de la început mă apucam și de înot, și de alergat și de bicicletă, în cel mult o săptămână aș fi ajuns la concluzia că sportul e pentru o anumită categorie specială de oameni în care în mod evident nu mă încadrez așa că să continui cu cititul, fumatul, băutul, scrisul și orice altă activitate care nu implică în mod obligatoriu ridicarea mea de pe canapea.
Așa că planul meu este ca după ce ajung la un anumit nivel cu un sport, astfel încât să scadă dramatic șansele de abandon (nivelul se numește: Doamne-cât-de-fain-e-nu-îmi-vine-să-cred-că-nu-am-mai-făcut-asta-până-acum!), să îl introduc pe următorul.
Bicicleta o las la urmă pentru că face parte din singurul sport pe care l-am mai făcut la viața mea și care mi-a plăcut (sport as in Nu mai iau metroul, mă duc cu bicicleta - dar asta era înainte ca ea să evadeze din sistemul anti furt și să o pornească pe alt drum, separat de mine. Bicicletă, dacă citești asta, încă aștept să te întorci acasă) dar și pentru că este cea mai simplă probă, therefore necesită mai puțin antrenament decât celelalte două (așa cred eu).
Deci, a fost alergatul, în cel mult două săptămâni o să urmeze înotul (atunci să vezi panică), iar în cel mult o lună, bicicleta.
3. Să continui să scriu aici
Jurnalul unui antrenament, este un sprijin important. În primul rând că pot să îmi urmăresc evolutia, iar ca un om egocentric ce sunt, îmi place la nebunie. Dar cel mai important, pentru că funcționează ca un angajament scris, ceea ce face să fie ca retragerea să fie extrem de inconvenabilă. Iar până acum, mie îmi e frică doar de mine și de nimeni și nimic altceva. Dar mi-e frică tare. :)
