5 km, I can haz it

Am fost azi în IOR unde s-a dat startul pentru În pas cu Paul. 

Nu știu dacă "de vină" a fost vremea răcoroasă, faptul că am alergat alături de doi prieteni sau că am alergat împreună cu alți 100 146 de oameni, cert este că AM ALERGAT 5 KM. De fapt, 5,41 km cu un Pace de 6:21min/km. Da, cea mai lungă distanță și cel mai bun rezultat totodată. Din câte am înțeles, există un prag psihologic la 5, iar apoi, următorul 15 și uite că primul prag l-am depășit. 

Mă bucur că s-a întâmplat ca primii mei 5 km să fie și pentru o cauză bună. Pentru că pentru ei, ING donează 10 euro către Inima Copiilor. Ce frumos, ce frumos, ce frumos. 

Pe undeva pe la 4 kilometri jumătate am vrut să mă opresc, dar cu alergtul ăsta e cam cu fumatul, senzația de nu-mai-pot dureaza până într-un minut, apoi reintri într-o normalitate. 

Mai mult, după ce ne-am semnat/pozat/felicitat am plecat spre casă tot alergând. Au mai fost 2 kilometri în care de mai multe ori mi-am zis că am să cedez, iar în fața blocului eram gata gata să cad din picioare, dar nu am căzut. Și nici nu am murit, cum m-am plâns în timp ce așteptam liftul. Ceea ce e bine, pentru că life is pretty awesome.

l.e. au fost 146 de oameni care au alergat în total 1495,42 km. Andrei Gligor aleargă săptămâna asta toți cei 250 de km pe care Paul îi are de străbătut prin Sahara. Oricine poate să mai alerge până pe 13 aprilie pentru Inima Copiilor, până acum s-au strâns 4219,2 km din cei 10 000 km pentru care ING donează 20 000 de euro.

Poze de la alergarea de duminică sunt aici.

Run like an egyptian

În continuare mă doare glezna, de când mi-am luxat-o săptămâna trecută. Dacă vi se pare că am suferit cu stoicism această nedreptate care s-a abătut asupra mea, aveți perfectă dreptate, mai puțin la partea cu stoicismul.

Fragment ales întămplător dintr-un schimb obișnuit de mesaje:

"Mi s-a umflat glezna!!!!!"
"De ce?"
"Mi-am sucit piciorul pe scară. Mor!"
"Ce căutai pe scară?"
"Pe dracu, se pare. Mor!"
"Pune gheață."
"Am pus. Tot simt cum mor!"

Da, a se observa curajul și obiectivitatea de care dau dovadă. Credeți-mă, nu e un caz izolat.

Drept urmare nu am mai alergat, pentru că mă doare: când fac o mișcare mai neatentă, când plouă, când mă mișc în somn sau când mă uit la gleznă și încerc să o rotesc 360 de grade. De ce aș face asta? Ca să văd dacă mă doare, bineînțeles.

Sper să îmi revin cât de curând că mă deprimă maxim toată povestea asta. Mai ales că zilele astea o să se întâmple ceva foarte frumos.

Concret, Paul Dicu aleargă, în perioada 7 - 13 aprilie, Marathon des Sables, una din cele mai dure curse de anduranță din lume. Așa am citit pe siteul lui Paul și nici nu are cum să fie altfel, când trebuie să alergi 250 de kilometri prin deșertul Saharei.

Ei bine, Paul alergă pentru Inima Copiilor (ca și Tea care slăbește pentru aceeași cauză). Și ce e super fain, este că oricine poate să alerge în aceeași săptămână, tot pentru Inima Copiilor.

Alergi căt vrei, cum vrei, unde vrei pentru că vrei. Pentru fiecare kilometru pe care îl alergi, ING doneaza 2 euro. Căt de fain e ca cineva să doneze bani în numele kilometrilor TĂI? Foarte fain.

După ce alergi îi dai un mail lui paul@inpascupaul.ro (nume, vârstă, distanță și locul unde ai alergat), iar la sfărșitul zilei o să apari pe siteul lui Paul.

Există și un event pe Facebook care are mai multe informații.

Până pe 13 e imposibil să nu se vindece glezna mea, așa că sigur o să alerg. Mi-am propus 4 kilometri. Știu, e puțin, dar e puținul meu :)

Cine mai aleargă pentru Inima Copiilor?