Teoretic acum trebuia să închei săptămâna a 6-a din antrenamentul de alergare. Am alergat de 3 ori, dar nu m-am ținut de program. Mă îndoiesc că este bine așa, drept urmare în săptămâna care urmează vreau să reiau ce trebuia fac săptămâna asta.

Anyway, ce vroiam să mai spun este că în seara asta am cam reușit să calc pe pingea cănd alerg. Adică piciorul să lovească pământul întâi cu pernuțele de sub degete și nu cu călcâiul. Problema cu acest mod de a călca este că îți crește foarte mult viteza. Mă rog, e doar problema mea, că ajung la o viteză pe care nu pot să o susțin prea mult. Primul kilometru l-am făcut in 5 minute 48, iar al doi-lea chiar mai repede, în 5:38. Apoi a trebuit să fac niște pauze ca să pot să ajung să alerg 4 kilometri.

Oricât aș fi încercat să micșorez viteza, pentru că îmi dădeam seama că mă obosește prea tare, nu am reușit. Drept urmare a trebuit să mă opresc de câteva ori. În plus, alergarea asta am simțit-o intr-un mod foarte dureros în glezne și în abdomen, dar am reușit să scot la final un pace de 6:05.

Totuși, data viitoare vreau să încerc un experiment și să măresc viteaza la 5 minute per kilometru (cel puțin primul km). Știu că pot. Am alergat o data 1 kilometru jumătate cu un pace de 4:44. A fost un moment izolat, cauzat de mai multi factori, nu neaparat pozitvi. Dar înțeleg că viteaza asta e în mine, trebuie doar să învâț să o eliberez și în momente de calmitate.

P.S. Iar mi-am pierdut un pic ordinea și disciplina de la început. Încer să îmi revin.

Ce mă sperie

Când începi să îți rearanjezi viața, ieși din zona de confort. Iar asta sperie, pentru că intri într-o lume nouă și ce poate fi mai înfricoșător decât necunoscutul? (noroc că e și frumos)

Am terminat a 3-a săptămână cu un pic de panică. Pâi cum altfel dacă există:

1. Oamenii care îmi spun că un triathlon e ceva imposibil.
Sunt destui și mă fac să mă gândesc că poate au dreptate. Până la urma ce procent din populație participă la un triathlon? 0,001%! Dar pe de altă parte, imposibil îmi părea și să mă trezesc la 7 ca să alerg. Iar mai imposibil decât asta era să îmi și placă. Și uite că se întâmplă.

2. Oamenii care cred în mine. A se vedea Florin Chindea
Dacă nu am să duc la capăt tot planul? Dacă nu voi putea să particip în toamnă la triathlon? Ce va zice asta despre mine? Aici nu am contra-argument, tot ce trebuie să fac este să continui. O să văd apoi. Lucrurile trebuie luate pe rând.

3. Gânduri de abandon
Din când în când mă gândesc de ce naiba fac eu asta? Ce îmi trebuie mie triathlon? Nu mai bine îmi văd eu de treburile mele de om leneș? A nu te trezi dimineața e mai ușor decâ să te trezești. La fel cum să nu alergi, e mai ușor decât SĂ.
Sunt ganduri care trec, dar revin. Și încerc cât mai mult să mă gândesc la ce am de făcut azi și să îl ignor pe mâine. Cu atât mai mult pe "toamna viitoare". Pentru că, știți cum se mănâncă un elefant? Se taie în bucăți.

***

În altă ordine de idei, ieri dimineața trebuia să alerg. Vineri am ieșit în club și m-am culcat la 4. M-am trezit la 8 jumătate, vinovată dar fără energie pentru alergat. Am ieșit la 8 seara să alerg, mai mult forțată, ca să nu pierd ziua.

Eram nervoasă. Pe mine că nu sunt ordonată, că nu am un regim de viață sănatos, că pierd vremea aiurea, că nu trebuia să ies vineri, că am mult de lucru și nu mă apuc. În plus, lipsa odihnei îmi dă și un fel de semi-depresie.

Nu am respectat programul, nu am avut chef. Am alergat pur și simplu. În total 4 kilometri, cu pauze de mers între fiecare km, de 100 - maxim 200 de metri de mers. În medie, am avut 6,39' pe kilometru. Primul kilometru l-am făcut în 5 minute 40. E un rezultat care nu se apropie de nimic de până acum.

De mâine mă întorc la antrenament, chiar dacă îmi plac mai mult rezultatele de ieri. Până la urmă, e vorba de disciplină în primul și în primul rând.

p.s. Nu mâncați elefanți. Doar pe cei metaforici.

Când alergi, demonii nu te prind din urmă. Mai rău e când te oprești

Azi de dimineață m-am rostogolit din pat la 7:20 după ce m-am culcat ieri, din nou, după ora 2 noaptea. Dar bine că am facut-o, aseara aveam temeri că nu o să mă trezesc deloc.

Chiar discutam cu cineva, că sportul funcțioează de fapt ca yoga. Te eliberează de absolut toate gândurile și te face să ai un singur punct de concentrare: propria cadență, astfel încât totul în rest se estompează. Ești doar tu cu tine, într-o formă mai pură, neafectată de niciun fel de zgomot.

Alergatul exorcizează toate deciziile proaste luate în ultimele zile. Ce bine ar fi dacă în viața de zi cu zi, atunci când e nevoie, ai putea să intri într-o cabină telefonică, să te schimbi în costumul de alergare și să o iei la fugă pe străzi. Iar dacă tot ești acolo, să dai și un pic timpul înapoi.

În altă ordine de idei, alergarea de azi a fost una din cele mai bune pe care am avut-o de când am început să fac asta. Și mă refer aici la nevoia neștiută, pe care mi-a împlinit-o.

Primul km de azi l-am făcut în 6.12, cel mai bun timp al meu de până acum, dar cu costul unei dureri acute în partea dreaptă. Pe final, media a fost tot de 7.35 per kilometru, fix ca acum 2 zile. Aici aș băga o idee profundă și o paralelă cu viața, dar mai bine să concluzioneze fiecare după cum vrea.

Când am ajuns în fața scării, tot ce vroiam era să mai alerg o dată. Încă jumătate de oră. Era o nevoie viscerală, care mă domina și mă tulbura, ca un vulcan gata să erupă. Din păcate a trebuit să mi-o reneg, până și Clark Kent mai trebuia să se ducă la redacție.

Motive stupide și mai puțin stupide ca să începi să alergi

În continuare mi se pare incredibil că alerg. Întotdeana mi s-a părut că joggingul este un sport plictisitor. Până la urmă care e faza, alergi de nebunu până obosești, iar apoi te duci acasă și spui tuturor cât de extraordinar e. Iar eu credeam că e orice, numai fun nu, și îi priveam cu scepticism pe toți cei care afirmau contrariul.

Și totuși este incredibil de bine să alergi. Încă nu știu să vă spun ce anume face ca acest sport să fie atât de plăcut, dar pot să zic ce se întâmplă dacă alergi.

1. Te trezești extrem de ușor dimineața. 
De-a lungul timpului am mai auzit "placa" asta. Fă sport și nu mai ai probleme cu trezitul de dimineața. Nu am crezut-o niciodată, sau cel puțin am zis că mie nu mi se aplică. Pentru că eu de când mă știu am apăsat pe butonul de snooze al alarmei și întotdeauna am bănuit că trece un elefant dimineața, direct peste mine și mă lasă inconștientă pâna la ora 11 - 12. Dar de când alerg, mă trezesc în fiecare zi la 7, chiar și in weekend. În zilele în care nu alerg, mă culc la loc până la 8, pentru că obiceiurile rele mor greu. Dar sunt fresh dimineața, iar asta mi se pare unul din cele mai mari beneficii ale alergatului.

2. Intri într-o societate secretă
Am aceiași prieteni, dar cumva am intrat în alt film. Vorbim despre sport, despre antrenamente, despre efectele alergatului și despre ce alte sporturi am putea să facem. Parcă s-a deschis o lume nouă și fascinantă, înaintea mea, formată din aceiași oameni pe care îi cunoșteam până acum, dar totuși alții. Ei sunt mai veseli, mai optimiști și mai tineri decât aceiași ei de dinainte cu care vorbeam despre drame, probleme, cărți fucked up și filme europene.

3. Ai un răspuns la întrebarea "Și ce ai mai făcut?"
"Uite, am început să alerg". Și invariabil primesc un zâmbet, încurajări și povești sportive. Iar eu am avut întotdeauna o problemă în a răspunde la întrebarea asta.

4. Ai o metodă bună de procrastinare
Când nu ai ce face sau nu ai chef să faci nimic, stai și cauți tehnici de respirație, trasee de alergat, echipamente sportive, diete pentru alergători sau povești de succes. Și uite cum dintr-o dată nu mai pierzi timpul aiurea.

5. Ai motive noi de bucurie
Fiecare zi în care ai alergat un pic mai mult, un pic mai repede, ai obosit un pic mai puțin, reprezintă un motiv de mândrie si zâmbet permanent pentru toată ziua.

P.S. Azi am alergat 3.05 km în 23 de minute. Cu un average pace de 7,35' per kilometru (7.9 km/h). Și m-am întors în casă imbujorată ca la 16 ani.

Cum alergi când ai partener de alergare? Mult!

De când am început să alerg, mă trezesc mult mai ușor dimineața, indiferent dacă e sau nu zi de alergat. De exemplu vineri am ajuns la două dimineața acasă, vizibil amețită după ce băusem două beri și jumătate de sticlă de vin. Am mai stat o oră ca să îi fac capul calendar colegului de apartament cu dramele mele existențiale (da, alcoolul le scoate la iveală. Șoc!) M-am culcat la 3, după ce mi-am terminat ultima țigară (cu numărul de ordine 30) și m-am trezit la 8 jumate. Deja nu mă mai mir.

Azi noapte m-am culcat la două și m-am trezit la 7, înainte să sune ceasul. La aproape 7:30, mă încălțam să ies când îl aud, din camera lui, pe același coleg de apartament, că vine cu mine. Cine îl cunoaște, ar crede că s-a mai întâmplat o minune dacă s-a trezit la ora aia. Cine îl cunoaște mai bine nu ar crede și cine îl cunoaște foarte bine, ar spune că atunci a ajuns acasă, amețit dacă nu beat. Și ar avea dreptate.

Drept urmare, azi nu am mai urmat programul. Am alergat pur și simplu, iar primii 3 km i-am făcut in 19 minute. Ceea ce e un huge improvement. Eram mulțumită, mă descurcasem onorabil și puteam să mergem acasă. Dar B. nu e chiar chiar pe treaba lui (la vara pleacă într-un raliu pe bicicletă, 3000 km în două săptămâni) și nu m-a lăsat. M-a târât prin tot cartierul până ne-am rătăcit. Eu m-am purtat exemplar. Din 2 în două minute ziceam că nu mai pot, că vreau acasă, că nu e normal ce facem, că nu se poate în felul ăsta și pe scurt, că am să vomit în curând. Nu a părut deloc impresionat, iar din când în când mai băga și câte un sprint de 100 metri dus și 100 întors, ca să îmi arate că se poate. A reușit prin asta să îmi aducă aminte de toate înjurăturile pe care le-am auzit la viața mea.

Când am ajuns în scară, de credeam că nu se mai întâmpla niciodată asta, m-a luat gura pe dinainte și i-am zis că ce, nu urcăm pe scări (stăm la etajul 7). Eu și gura mea mare. Abia pe scări am înțeles ce înseamnă să obosească cu adevărat mușchii. După etajul 3, ultimele trepte de la fiecare scară le urcam ajutată de forța brațelor. Să îi dea dumnezeu sănătate cui a inventat balustradele. Au făcut diferența dintre a ajunge acasă și a ajunge la spital. Când am intrat în casă era 8:45. Am alergat o oră, cu o viteză medie (și remarcabilă) de 7 km/h.

Restul zilei mi l-am petrecut în pat. Abia la 3 am reușit să mă dau jos, să îmi fac de mâncare, să spăl toate vasele (iar asta e o reușită aproape mai mare decât alergatul), să ies după țigări, să scriu aici și să îmi refac planul pe ziua de azi, care implica să mă apuc în sfârșit de muncă și cel mai probabil, să îl ignor și să mă bag la loc în pat.

***

Nu fumați. Credeți în minuni. Alergați alături de cineva.

Unde se arată că organismul are întotdeauna dreptate

Pe internet părerile sunt împărție. Se recomandă pauze de cel puțin o zi între alergări, ca să lași organismul să își revină, dar sunt și alergători care spun că se poate și zilnic.

Eu am hotărât că o să îmi las organismul să îmi spună ce să fac. Drept urmare ieri nu am ieșit, lucru pe care îl știam de seara când mă simțeam prea obosită. În mod surprinzător, deși nu mi-a sunat ceasul, la 7 m-am trezit destul de fresh. Bine, m-am culcat la loc, dar simpla existență a acestui miracol, confirmă că putem crede în minuni la orice vârstă.

Iar azi, după o zi de pauză, am alergat cu o diferență mare față de miercuri.

Durată 22 min

Distanță 3.24 km (la 20 de minute eram puțin sub 3 km, așa că am prelungit alergarea, ca să trec în mod oficial de 3 km alergați. Zilele în care calculam warm upul si slowdownul, nu se pun)

Avg. Pace: 7.01'/km (adică, în medie, alergam un km în 7 minute. Maaare diferență, de la 8.08'/km. O îmbunătățire de 1 minut per 1000 de m, mi se pare un pas mare. Sau un pas mai repede după altul)

Și am ars 183 de kcal.

Am probat o aplicație nouă și cred că în sfârșit am găsit ce îmi trebuia, Sport Tracker. Îmi dă toate informațiile de care am nevoie, ca viteză medie, viteză maximă, grafic de viteză pe antrenament, calorii etc. Plus îți găsește prietenii de pe facebook care folosesc aplicația. Eu aparent am trei.

Ca metodă de antrenament viitoare, m-am hotărât pentru o zi alergare, o zi pauză. Adică o săptămână cu 4 zile, următoarea cu 3 și tot așa.

Săptămâna II, Ziua I. Run baby!

M-am trezit singură la 7:30 pentru că îmi închisesem din greșeală alarma. Nu e mare performanță pentru că iar m-am culcat super devreme aseară. Nu zic la ce oră că mă fac de râs. Dar m-am trezit și al alergat.

Ce am schimbat la alergarea de azi.

1. În primul rând mi-am luat un ceas de mână ca să îmi cronometrez sesiunile de 90 secunde alergare / 90 de secunde mers. E mult mai comod așa, chiar dacă m-am mai încurcat.

2. M-am întors la GPS Motion X pentru monitorizare. Asta deși îmi scosesem vreo 5 aplicații, toate pentru alergare. Pe una din ele îmi făcusem și un playlist, dar nu mai știam pe care (tipic), așa că am deschis tot Motion X-ul.

3. Am dat drumul la cronometrare după cele 5 minute de warm up și am închis înainte de coold down. Mi se pare mai elocvent.

4. Mi-am luat șervețele la mine. Mâneca nu e o soluție (mai ales când ești răcit).

Rezultatele de azi sunt mai slabe ca cele de duminică de exemplu. Dincolo de distanță care evident a fost mai mică acum pentru că nu am inclus încălzirea si cool downul (răcirea?!) - deși nu mi se pare proporțional mai mică - viteza medie sau viteza maximă au fost mai slabe. Poate să fie din cauza vremii, a răcelii sau a stării mele de câteva zile. Sper să se schimbe lucrurile.

Viteza medie 8km/h vs. 7.5 km/h (vineri am avut 7.5 km/oră dar aici au intrat și sesiunile de warm up și cool down, care trag înapoi)
Distanță 2.8 km
Viteza maximă 13.6 km/h

Păcat că aplicația asta nu calculează în cât timp fac mia. Acum e ușor, îmi ies 7,5 minute / 1 km, dar vreau să văd asta dintr-o privire, fără să mai calculez eu. Așa că încă mai caut aplicații de alergare.

Saptamana 1, ziua 3

Azi la ora 7.30 dimineața, când îmi făceam exercițiile de stretching, am avut primele momente de îndoială. Un triathlon este greu, chiar și unul sprint, cum vreau eu să fac. Cum am să pot eu să îmi mențin antrenamentele până atunci, ca să pot participa. Nici nu știu să înot măcar.

Toate astea au pornit probabil și de la faptul că ieri mi-am pierdut un pic răbdarea și m-am găndit ca de săptămâna viitoare să fac 4 zile de alergare, apoi 5, pâna la 6. Și în timpul exercițiilor de streching mă gândeam că oricum un antrenament de triathlon necesită 6 zile pe săptămâna. Adică o ieșire în oraș care durează mai mult, o răceală, o lipsă de chef, o zi în care trebuie să lucrez până târziu, ar putea da peste cap antrenamentul. Pot eu să mă angajez că o să fac sport 6 zile pe săptămână?

Dar rămâne de văzut, sper să fie doar o stare care o să treacă.

Pe deasupra, mi-am descărcat o aplicație de monitorizare jogging, RunKeeper, și în afară că imi punea ce muzica vroia ea, adică doar The National, care numai de alergare nu e, am și pus-o pe pauză, fără, să îmi dau seama. Așa că nu știu cum m-am descurcat azi.

M-a înregistrat până la 11 minute, când aveam o medie de 7,3 min/km si aprozimativ 1,7 km parcuși. Ținând cont că aici au intrat și cele 5 minute de warm up (mers lejer), cred că aș fi observat și azi o îmbunătățire.

Lipsa rezultatelor a fost un motiv în plus pentru o stare proastă care m-a ținut până pe la ora 11.

Pe final, vă las cu singura melodie pusă de RunKeeper și care era cât de cât ceea ce aveam nevoie.

p.s. am reușit să și răcesc. De ce ți-e frică nu scapi.

Am alergat! Ziua 2

M-am stresat un pic că nu am alergat joi, așa cum era planul, motiv pentru care azi era imperios necesar să alerg.

M-am dat jos din pat la ora 7:00, am făcut vreo 2 minute de stretching și când mă duc în bucătărie, ma uit pe geam. Șoc și groază, afară plouă mărunt.

M-am enervat maxim. Pe mine. Că nu am alergat cu o zi înainte, adică atunci când trebuia, iar acum nu mai am când. Și apoi mi-am adus aminte de Alexandru Diaconu, care spunea într-un interviu că ai rezultate diferite în funcție de condițiile în care alergi. Starea terenului, ploaie, vânt. Aha! Se poate și pe ploaie.

Mi-am luat o căciulă, o vesta cu glugă și am ieșit.

Febră musculară nu am făcut dupa prima zi, dar în timpul alergării de azi a început să ma doară tibia de la piciorul stâng. Iar după câteva minute, umărul drept. Nu a durat mult, după alte 10 minute nu am mai simțit nimic.

Prima impresia în alergarea de azi a fost că mă descurc mai rău decât în prima zi. Oboseam ușor și abia așteptam să termin toate reprizele. M-am mai binedispus când la un moment dat am auzit în căști, intercalăndu-se cu Smile like you mean it, o voce feminina: You're current speed is 4.8 kilometers per hour. Și m-am gândit Per hour.. o să vină o vreme când o să fie per 20 minutes. Și în același moment, mă uit în dreapta și văd cea mai frumoasă stradă de case, împrejmuită de copaci, aproape necirculată.

În sfărșit am pe unde să alerg.

Per total a fost bine. Mai bine decât am crezut. Acum am avut și adidasi de alergat, că am fost ieri în Decathlon. Nu sunt performanți, dar sunt special pentru alergări de 30 minute. Momentan sunt exact ce îmi trebuie.

Poate și ei au fost motivul îmbunatățirii rezultatelor mele. Pentru că, în fața blocului, când am consultat GPS Motionul, am văzut că am făcut progrese față de prima zi.

Distanță parcursă 4.2 km vs. aprox 3.5 km
Viteza medie 7.5 km/h vs. aprox. 7.1 km/h
Viteza maximă 19.1 km/h vs. 13.3 km/h

P.S. Pe ultima parte de drum, la cool down, foarte aproape de casă, cu căciula în mâini și ploaia care îmi cădea pe față, am văzut trei tipi care fumau și se uitau zâmbind la mine. Și mi-am dat seama că stăteau zgribuliți ascunși sub o streașină, iar eu mergeam fără să mă deranjeze ploaia de pe față, pantalonii uzi, adidașii care se murdăriseră. Mi-am conștientiza spatele drept și privirea hotărâtă, mersul alert și faptul că abordam o lipsă de griji, care în momentul ăla era incredibil de reală.

Da, sportul îți dă libertate.

A inceput antrenamentul. Saptamana 1, Ziua 1 - Jogging

Azi am fost sa alerg. Am fost in picioare la ora 7, gratie surorii mele care m-a sunat sa ma trezeasca. Doar faptul ca nu am mai stat in pat "5 minute" pana la ora 8 ar fi fost din start o reusita, daca nu m-as fi culcat cu o seara inainte la ora 9 seara, cu speranta ca am sa ma trezesc dupa 2 ore ca sa lucrez (printre altele sunt si copywriter freelancer). Lucru care bineinteles, nu s-a mai intamplat.

Deci dupa 10 ore de somn m-am trezit oarecum odihnita, gata sa incep antrenamentul. Mi-a luat 20 de minute sa imi gasesc hainele, cheile, telefonul, castile. Nu mai zic ca inca nu am adidasi si am alergat in conversi. Sunt un echivalent al pantofarului de la munte, stiu, dar abia sambata ajung in Decathlon si nu vroiam sa mai aman pentru ca sunt contra-cronometru. Intr-o saptamana banuiesc/sper ca nu imi f*^ coloana, genunchii sau ce se mai strica la impactul cu cimentul.

Asa ca mi-am inceput prima zi de antrenament. Eu sunt un research freak si inainte sa ma apuc de orice, citesc cateva ore despre subiect. Mi se pare si o metoda foarte buna de procrastinare. Asa am ajuns sa stiu cum se ingrijesc dogii germani, care sunt cele mai bune trasee daca esti turist in Bucuresti (ma gandeam la un moment dat sa ma fac ghid turistic), ce persoanlitate au papagalii Micul Alexandru, ce este Joomla si multe altele, care fie mi-au folosit, fie au ramas proiecte abandonate inca dinainte sa inceapa.

Asa ca am citit destul de mult despre alergat si am gasit un program de 10 saptamani, in urma caruia  ajungi sa alerg 5 kilometri. Programul l-am luat de aici si e in felul urmator:

SAPTAMANA 1 (3 sedinte)
Cinci minute warmup, apoi alternati 60 secunde de jogging cu 90 secunde de mers ce vor insuma un total de 20 minute, la final cinci minute cool down.

SAPTAMANA 2 (3 sedinte)
Cinci minute warmup, apoi alternati 90 secunde de jogging cu 120 secunde de mers ce vor insuma un total de 20 minute, la final cinci minute cool down.

SAPTAMANA 3 (3 sedinte)
Cinci minute warmup, apoi repetati de doua ori secventa: jog 90 secunde/mers 90 secunde/jog 3 minute/mers 3 minute, la final cinci minute cool down.

SAPTAMANA 4 (3 sedinte)
Cinci minute warmup, apoi jog 3 minute/mers 90 sec/jog 5 minute/mers 2,5 min/jog 3 min/mers 90 sec/jog 5 min, la final cinci minute cool down.

SAPTAMANA 5 (3 sedinte) - ATENTIE, aici difera programul pe zile, e saptamana in care incepeti sa simtiti ca alergati :)
Ziua 1: Cinci minute warmup, apoi jog 5 min/mers 3 min/jog 5 min/mers 3 min/jog 5 min, la final cinci minute cool down.
Ziua 2: Cinci minute warmup, apoi jog 8 min/mers 5 min/jog 8 min, la final cinci minute cool down.
Ziua 3: Cinci minute warmup, apoi jog 20 minute (in jur de 3 km) fara pauza, la final cinci minute cool down.

SAPTAMANA 6 (3 sedinte)
Ziua 1: Cinci minute warmup, apoi jog 5 min/mers 3 min/jog 8 min/mers 3 min/jog 5 min, la final cinci minute cool down.
Ziua 2: Cinci minute warmup, apoi jog 10 min/mers 3 min/jog 10 min, la final cinci minute cool down.
Ziua 3: Cinci minute warmup, apoi jog 25 minute (aproape 4 km) fara pauza, la final cinci minute cool down.

SAPTAMANA 7 (3 sedinte)
Cinci minute warmup, apoi jog 25 minute (aproape 4 km) fara pauza, la final cinci minute cool down.

SAPTAMANA 8 (3 sedinte)
Cinci minute warmup, apoi jog 28 minute (4,5 km si ceva) fara pauza, la final cinci minute cool down.

SAPTAMANA 9 (3 sedinte) - FELICITARI, O SA ALERGATI 5 KM!
Cinci minute warmup, apoi jog 30 minute (in jur de 5 km) fara pauza, la final cinci minute cool down.

Ideea mea este sa termin acest program, pentru ca ulterior sa incep alt program de antrenament pentru triathlon. Dar ca sa pot sa il incep pe asta, trebuie sa pot sa alerg 5 kilometri, sa inot 500 de metri si sa merg o ora cu bicicleta, fara oprire. De unde inteleg eu ca daca am nevoie de 10 saptamani sa ajung la 5 kilometri, tot de atat o sa am nevoie ca sa inot 500 de metri (asta dupa ce invat).

Abia dupa 10 martie o sa merg la bazin, asa ca pana atunci incep antrenamentul pentru alergat.

Pana atunci, RunBaby.

In Iancului unde stau eu nu e niciun parc pe aproape. Asa ca la 7:25 am iesit din scara, am dat drumul la aplicatia GPS Motion X de pe telefon (da, abia asteptam sa vad ce distanta o sa parcurg), mi-am pus castile in urechi, mi-am dat drumul la cronometru si m-am indreptat spre Obor, unde e un parculet foarte mic.

E destul de complicat sa scoti tot timpul telefonul sa vezi cat mai ai din alergat/mers si se pare ca o sa ma chinui in felul asta pana in saptamana 7. Probabil ca o sa investesc intr-un ceas cu cronometru care cred ca ar fi ceva mai practic, dar mai astept sa fiu sigura ca ma tin de toata afacerea asta.

Am ajuns la Obor, dar parcul e prea mic, am dat doua ture dar mai mult m-am chinuit, asa ca am iesit si m-am dus pe strazi si stradute. Nimic remarcabil, traseul nu a fost ok pentru ca erau multe strazi de trecut, caini, masini parcate pe trotuar. Joi o sa incerc alt drum.

In final am facut 8 reprize de 60 sec alergat / 90 de secunde mers si m-am oprit. Nu eram obosita, desi mai mi-am pierdut rasuflarea pe parcurs.

Mi-am oprit GPS Motion-ul inainte sa ajung acasa, adica inainte sa termin si cele 5 minute de cool down, dar eram nerabdatoare sa vad cum m-am descurcat. Am facut 3,3 kilometri in 26 de minute. Deci pe final, probabil ca au fost 3,5 km in 30 de minute. Nu comentam asupra performantei, suntem abia la inceput.