Se afișează postările cu eticheta Saptamana 2. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Saptamana 2. Afișați toate postările

duminică, 3 martie 2013

Cum alergi când ai partener de alergare? Mult!

De când am început să alerg, mă trezesc mult mai ușor dimineața, indiferent dacă e sau nu zi de alergat. De exemplu vineri am ajuns la două dimineața acasă, vizibil amețită după ce băusem două beri și jumătate de sticlă de vin. Am mai stat o oră ca să îi fac capul calendar colegului de apartament cu dramele mele existențiale (da, alcoolul le scoate la iveală. Șoc!) M-am culcat la 3, după ce mi-am terminat ultima țigară (cu numărul de ordine 30) și m-am trezit la 8 jumate. Deja nu mă mai mir.

Azi noapte m-am culcat la două și m-am trezit la 7, înainte să sune ceasul. La aproape 7:30, mă încălțam să ies când îl aud, din camera lui, pe același coleg de apartament, că vine cu mine. Cine îl cunoaște, ar crede că s-a mai întâmplat o minune dacă s-a trezit la ora aia. Cine îl cunoaște mai bine nu ar crede și cine îl cunoaște foarte bine, ar spune că atunci a ajuns acasă, amețit dacă nu beat. Și ar avea dreptate.

Drept urmare, azi nu am mai urmat programul. Am alergat pur și simplu, iar primii 3 km i-am făcut in 19 minute. Ceea ce e un huge improvement. Eram mulțumită, mă descurcasem onorabil și puteam să mergem acasă. Dar B. nu e chiar chiar pe treaba lui (la vara pleacă într-un raliu pe bicicletă, 3000 km în două săptămâni) și nu m-a lăsat. M-a târât prin tot cartierul până ne-am rătăcit. Eu m-am purtat exemplar. Din 2 în două minute ziceam că nu mai pot, că vreau acasă, că nu e normal ce facem, că nu se poate în felul ăsta și pe scurt, că am să vomit în curând. Nu a părut deloc impresionat, iar din când în când mai băga și câte un sprint de 100 metri dus și 100 întors, ca să îmi arate că se poate. A reușit prin asta să îmi aducă aminte de toate înjurăturile pe care le-am auzit la viața mea.

Când am ajuns în scară, de credeam că nu se mai întâmpla niciodată asta, m-a luat gura pe dinainte și i-am zis că ce, nu urcăm pe scări (stăm la etajul 7). Eu și gura mea mare. Abia pe scări am înțeles ce înseamnă să obosească cu adevărat mușchii. După etajul 3, ultimele trepte de la fiecare scară le urcam ajutată de forța brațelor. Să îi dea dumnezeu sănătate cui a inventat balustradele. Au făcut diferența dintre a ajunge acasă și a ajunge la spital. Când am intrat în casă era 8:45. Am alergat o oră, cu o viteză medie (și remarcabilă) de 7 km/h.

Restul zilei mi l-am petrecut în pat. Abia la 3 am reușit să mă dau jos, să îmi fac de mâncare, să spăl toate vasele (iar asta e o reușită aproape mai mare decât alergatul), să ies după țigări, să scriu aici și să îmi refac planul pe ziua de azi, care implica să mă apuc în sfârșit de muncă și cel mai probabil, să îl ignor și să mă bag la loc în pat.

***

Nu fumați. Credeți în minuni. Alergați alături de cineva.


vineri, 1 martie 2013

Unde se arată că organismul are întotdeauna dreptate

Pe internet părerile sunt împărție. Se recomandă pauze de cel puțin o zi între alergări, ca să lași organismul să își revină, dar sunt și alergători care spun că se poate și zilnic.

Eu am hotărât că o să îmi las organismul să îmi spună ce să fac. Drept urmare ieri nu am ieșit, lucru pe care îl știam de seara când mă simțeam prea obosită. În mod surprinzător, deși nu mi-a sunat ceasul, la 7 m-am trezit destul de fresh. Bine, m-am culcat la loc, dar simpla existență a acestui miracol, confirmă că putem crede în minuni la orice vârstă.

Iar azi, după o zi de pauză, am alergat cu o diferență mare față de miercuri.

Durată 22 min

Distanță 3.24 km (la 20 de minute eram puțin sub 3 km, așa că am prelungit alergarea, ca să trec în mod oficial de 3 km alergați. Zilele în care calculam warm upul si slowdownul, nu se pun)

Avg. Pace: 7.01'/km (adică, în medie, alergam un km în 7 minute. Maaare diferență, de la 8.08'/km. O îmbunătățire de 1 minut per 1000 de m, mi se pare un pas mare. Sau un pas mai repede după altul)

Și am ars 183 de kcal.

Am probat o aplicație nouă și cred că în sfârșit am găsit ce îmi trebuia, Sport Tracker. Îmi dă toate informațiile de care am nevoie, ca viteză medie, viteză maximă, grafic de viteză pe antrenament, calorii etc. Plus îți găsește prietenii de pe facebook care folosesc aplicația. Eu aparent am trei.

Ca metodă de antrenament viitoare, m-am hotărât pentru o zi alergare, o zi pauză. Adică o săptămână cu 4 zile, următoarea cu 3 și tot așa.

marți, 26 februarie 2013

Săptămâna II, Ziua I. Run baby!

M-am trezit singură la 7:30 pentru că îmi închisesem din greșeală alarma. Nu e mare performanță pentru că iar m-am culcat super devreme aseară. Nu zic la ce oră că mă fac de râs. Dar m-am trezit și al alergat.

Ce am schimbat la alergarea de azi.

1. În primul rând mi-am luat un ceas de mână ca să îmi cronometrez sesiunile de 90 secunde alergare / 90 de secunde mers. E mult mai comod așa, chiar dacă m-am mai încurcat.

2. M-am întors la GPS Motion X pentru monitorizare. Asta deși îmi scosesem vreo 5 aplicații, toate pentru alergare. Pe una din ele îmi făcusem și un playlist, dar nu mai știam pe care (tipic), așa că am deschis tot Motion X-ul.

3. Am dat drumul la cronometrare după cele 5 minute de warm up și am închis înainte de coold down. Mi se pare mai elocvent.

4. Mi-am luat șervețele la mine. Mâneca nu e o soluție (mai ales când ești răcit).

Rezultatele de azi sunt mai slabe ca cele de duminică de exemplu. Dincolo de distanță care evident a fost mai mică acum pentru că nu am inclus încălzirea si cool downul (răcirea?!) - deși nu mi se pare proporțional mai mică - viteza medie sau viteza maximă au fost mai slabe. Poate să fie din cauza vremii, a răcelii sau a stării mele de câteva zile. Sper să se schimbe lucrurile.

Viteza medie 8km/h vs. 7.5 km/h (vineri am avut 7.5 km/oră dar aici au intrat și sesiunile de warm up și cool down, care trag înapoi)
Distanță 2.8 km
Viteza maximă 13.6 km/h

Păcat că aplicația asta nu calculează în cât timp fac mia. Acum e ușor, îmi ies 7,5 minute / 1 km, dar vreau să văd asta dintr-o privire, fără să mai calculez eu. Așa că încă mai caut aplicații de alergare.

luni, 25 februarie 2013

Planuri peste planuri

Azi am luat hotărârea să alerg în fiecare zi. Da, tocmai azi când am sărit peste programul de dimineața. Dar cred că e nevoie să îmi fac un obicei din alergare, iar cu pauze e mai greu. În plus mă simt atât de bine după ce alerg, încât nu văd de ce nu ar trebui să mă bucur în fiecare zi de asta.

În altă ordine de idei, vorbeam cu un coleg la birou și îi spuneam că in 3 luni vreau să ajung să înot 500 de metri. A râs, cică ar fi imposibil. Iar cuvântul ăsta.

Dacă aș fi fost într-un film, în momentul ăsta toți spectatorii ar fi știut că voi reuși. Iar dacă scenariul ar fi fost făcut de David O. Russell aș fi și câștigat triathlonul, iar la anul în februarie luam și Oscarul. Mai bine, eu nu știu să cad grațios.

Din păcate în viața reală se întâmplă lucrul care are are cele mai mari șanse să se întâmple. Iar dacă apare o armă în actul întâi, cel mai probabil nu o să se folosească niciodată. Sau în cel mai bun caz, într-un weekend se vor trage în niste bidoane de plastic (nici măcar cutii de conserve).

Din păcate viața e mai previzibilă decât ficțiunea. Și de asta mi-e teamă.

duminică, 24 februarie 2013

Gânduri și planuri pentru săptămâna a II-a

Mâine încep  a doua săptămâna de antrenament. De fapt, dacă stau bine și mă gândesc, nici nu știu dacă e corect să îi spun așa. Momentan doar încerc să ajung la un nivel care să îmi permită un antrenament de triathlon. Mai corect ar fi, antrenament pentru antrenament.


În continuare starea mea psihologică nu este foarte bună. Pe cât de entuziasmată eram la început, pe atât de imposibil îmi pare totul acum. Exact acum, când sor'mea care râdea de mine că ma angajez la ceva imposibil, a început să mă susțină (Tata încă zice că este imposibil, dar că e bine că fac sport).

Dar eu nu vreau doar atât. Vreau ca în toamnă să merg la Rawmania Delta Triathlon și vreau să fac și o prezență frumoasă.

Până acum mă gândeam că ce știu ei, nu au citit cât am citit eu despre triathlon, matematic se poate. Dar azi nu știu ce să mai cred.

Sper să îmi revină entuziasmul. Dar probabil, până nu merg la înot să văd cum mă descurc, nu or să se schimbe prea multe.

Pentru săptămâna a doua mi-am propus să alerg de 4 ori, dar în continuare să respect programul de aici ca să ajung să alerg 5 km in 10 săptămâni. Mi se pare foarte bun. Doar că eu vreau să micșorez un pic această periodă și să alerg mai des de trei ori pe săptămână.

Programul de săptămăna viitoare ar fi trebuit să fie de 3 sesiuni de

Cinci minute warmup, apoi 90 secunde de jogging cu 120 secunde de mers ce vor insuma un total de 20 minute, la final cinci minute cool down.


Dar cum vreau să alerg de 4 ori, o să intru și într-o sedință din săptămâna 3, respectiv:

Cinci minute warmup, apoi de doua ori secventa: jog 90 secunde/mers 90 secunde/jog 3 minute/mers 3 minute, la final cinci minute cool down.

Programul pentru săptămîna viitoare ar fi în felul următor


Să sperăm că pot să mă țin de el.