Ce n'est pas un blog de alergare

În ciuda aparențelor, acesta este o un blog despre Triathlon, nu despre alergare, deși numai despre asta am scris, deși numai asta am făcut.

Ei bine, de ieri, am introdus antrenamentul numărul doi, adică înotul.

După o hotărâre de moment, la ora 8 seara eram acasă, la 8:45 într-un taxi cu directia Facultatea de Medicină, la 21:00 în fața ghișeului cu abonamente, la 21:09 în bazin.

Ce am remarcat este că atunci când ești panicat că în orice moment poți să mori înecat, nu mai poți să te gândești la drame existențiale. Pur și simplu nu mai e loc. Și după ce ai reușit să supraviețuiești apei timp de o oră, ai senzația că tu ai îmblânzit bazinul ăla. Că a fost o luptă între tine și el, iar tu ai învins. Iar asta chiar te face fericit.