Cer senin

Deci vă zic, totul în univers este interconectat.

Povestea numărul 1
Săptămâna trecută merg cu sor mea să vadă un apartament. Apartamentul frumos, așa că sor mea se hotărăște pe loc să îl ia. Și în timpul discuției, zice că uite are loc, ca din toamnă, să îmi țină bicicleta (poveste lungă, pe care nu o dezvăluim acum, dar vreo câteva luni trebuie să îmi las bicicleta la ea). Și la care proprietarul, "Ai bicicletă? Sau stai să întreb altfel, participi la triathlon?"

Care erau șansele?!? Discuții, discuții, discuții. Și el merge acum la primul triathlon (la Fără Asfalt), iar duminică a participat la BIHM, dar la semi maraton, nu ca mine. Iar miercuri merg cu el la antrenamentele de duatlon organizate de Pegas Triathlon Club.

Povestea numărul 2
Azi, merg la niște turci de pe lângă mine, să îmi iau un falafel. În timp ce așteptam văd o bicicleta de triathlonist. Mă uit în jur, un om la 60 de ani în bermude și tricou cu guler și unul la 30 de ani, 60 de kilograme maxim, in tricou de plastic. Îmi încerc norocul și mă duc la tipul mai tânăr. Îl întreb dacă participă la triathlon, îmi zice că da, îi zic că și eu vreau. Îmi spune că stă cu mine să mănânc să mai vorbim, dar cum nu aveam chef să mănânc acolo îi zic că îl conduc eu o bucată de drum, îmi zice că sunt un gentleman perfect (haha) și plecăm.

Vorbim noi, îmi spune că e și antrenor de înot și îmi pică fisa că știu de el. "Cum te cheamă?", il întreb (sunt renumită pentru galanteria de care dau dovadă uneori). La fel de galant, îmi răspunde, "Scrie pe fundul meu". Pe fundul lui (de altfel simpatic, nu pot să neg), nu prea se înțelegea ce era scris. Dar vă zic eu cine era :D. Era Sorin Boriceanu. Doamne!

Am așa o presimțire că se anunță vremuri frumoase. Aa, și tot nu am zis cea mai tare chestie. Sora mea, entuziasmată de atmosfera superbă de ieri, a zis că se apucă și ea de alergat, iar asta e chiar o mică minune. Da, se anunță vremuri frumoase.